Ziua Africii a fost sărbătorită și la Piatra Neamț. Duminică, 25 mai (dată care marchează crearea, în 1963 a Organizației Unității Africane deveniă, apoi, Uniunea Africană) și la Piatra Neamț a fost punctată această sărbătoare a africanilor de pretutindeni.
Cinci africani din România (Nkie Mbote Bobo, Mbela Nzuki, Aime Lema, Isabelle Bonare, Francois Linaka), care au statut de migranți sau de refugiați, au transformat pentru câteva ore Terasa Rustic din Ștrandul Tineretului într-un simbolic colț de Africa.
Mai întâi, în calitate de reprezentanți ai unor ong-uri implicate în integrarea africanilor în România, aceștia au vorbit despre problemele inerente ale unui astfel de proces, despre pașii focuți de țara noastră în asigurarea unor drepturi și garanții la standard european. A fost subliniat faptul că deși are principii tradiționaliste, poporul român nu este unul cu accente rasiste, că depășirea barierelor culturale și de limbă, interacțiunea și comunicarea rezolvă mult mai ușor decât s-ar crede orice abordare încrâncenată care poate pleca de la diferența de culoare a pielii.
Buni vorbitori de limbă română, africanii participanți la evenimentul organizat de Irina Măstăcăneanu au arătat adoptarea lor de către România (doi dintre ei sunt de 22 de ani în țara noastră) este reală, mesajele lor fiind bazate pe asumarea decentă dar clară și a drepturilor și a obigațiilor. <În România nu putem vorbi de un fenomen de discriminare, în ceea ce ne privește. A, da, în primii ani – dar aici e vorba de bariere culturale, de comunicare – mai încercau unii să vadă dacă nuanța de pe piele „se duce” prin frecare, dacă „nu avem și coadă”>, spunea Mbela Nzuki. Aime Lema a completat-o, subliniind că discriminarea e mai mare atunci când merg în alte țări europene și sunt discriminați… ca români (de fapt ca titulari de documente emise de statul român): „În Olanda, de exemplu, că suntem ca acasă, am fost colonia lor. Trece unul, trece altul, mie mi s-a făcut semn să stau deoparte. De ce, am întrebat. Așa, mi s-a răspuns. Și așteptam. Și am întrebat iar. Și am înțeles că mă tratau diferit pentru că aveam documente românești. Și m-am enervat. Le-am spus că eu sunt un cetățean care respectă legile, că România e țară UE și să mă trateze ca pe toți albii și toți negrii din Uniunea Europeană.”
Muzică și dans
Loby-știi africani de după amiază s-au transformat seara în purtători de mesaj cultural. Oaspeții terasei au avut la dispoziție mâncăruri cu specific african pregătite în cooperare româno-africană (bucătarii de la Rustic și loby-știi).
Iar buna dispoziție pentru clienții terasei a fost întreținută grație programului de muzică și dans prezentat de aceeași africani, de asta dată sub brandul Grupului Gloria. Au fost ritmuri și pași de dans total tradiționali, dar și melodii mai noi, șlagăre internaționale de inspirație africană (cum ar fi melodia Waca Waca, a Shakirei, imnul Campionatului Mondial din Africa de Sud din 2010).
D.V.