* Un necunoscut până la Cupa României, pietreanul de 15 ani a ajuns să se pregătească cu cei mai buni juniori din ţară
Iulian Ivanov face box de vreun an, dar a fost atras de ring încă de mic. S-a născut însă între cele două vieţi ale pugilismului pietrean şi a trebuit să aştepte până ce antrenorul Tâmpescu şi fiul său, Gabriel Câmpescu, au întins din nou corzile. Când a aflat că la sală se face, în sfârşit, box, a renunţat definitiv la fotbal. În locul mingii, a învăţat să lovească sacul. Apoi, să găsească punctele sensibile ale adversarului. În ring, i-a fost teamă doar prima dată. Nu ştia dacă va durea, dacă va rezista, dacă va reuşi.
„În ring, nu simţi durerea, din cauza adrenalinei”, a descoperit între timp tânărul boxer. Nu înseamnă că durerea nu există: „După meci, simţi toţi pumnii”.
Curajul, spune Iulian Ivanov, l-a făcut să nu se mai teamă şi să vrea să meargă mai departe. Iar munca şi perseverenţa l-au ajutat să devină din ce în ce mai bun.
„Cred că m-am născut pe jumătate boxer. Pentru a deveni unul bun, trebuie să muncesc foarte mult. Talentul te ajută, dar nu este suficient”, este convins boxerul de 15 ani.
A avut 10 meciuri până acum şi a pierdut doar unul. Din nouă victorii, trei le-a obţinut înainte de limită. Cel mai important KO a fost cel din finala Cupei României, care i-a adus, la începutul acestui an, cel mai preţios trofeu. Nu caută însă meciurile scurte.
„Vreau doar să câştig. Îmi place să risc, dar calculat. Dacă am un avantaj considerabil, mă gândesc că aş putea face o greşeală şi aş pierde totul”, spune pugilistul.
Un necunoscut până la Cupa României, de la Horezu, Iulian Ivanov a reuşit să atragă atenţia asupra sa. La finalul competiţiei, a fost felicitat şi încurajat de fostul campion mondial la profesionişti, Leonard Doroftei, actualul preşedinte al Federaţiei Române de Box. Două săptămâni mai târziu, el şi antrenorii săi au mai avut o confirmare, prin convocarea la lotul naţional de juniori. Primul cantonament din viaţa sa de sportiv!
„Mi-a fost mai greu la început. Nu eram obişnuit cu două antrenamente pe zi şi cu 15 kilometri de alergare. M-au încurajat antrenorii (Titi Tudor şi Constantin Dia, n.n.). La final, mi-au spus să mă pregătesc pentru că vor urma şi alte selecţii”, mai spune Iulian.
Pentru boxerul de la Piatra Neamţ, care acasă nu are nici măcar club, boxul capătă sens. Următorul concurs l-ar putea duce la Campionatul European. Ca şi pe ring, însă, Iulian Ivanov „riscă” calculat:
„Mă gândesc foarte serios la box, dar şi la faptul că nu va dura toată viaţa. Profesionismul este o şansă să te realizezi, dar câţi reuşesc să facă acest pas de la amatori?”.
Pe el nu se vede deocamdată un alt Bute, de aceea îşi vede la fel de serios şi de carte. Este elev la Economic, în clasa a X-a, şi va mai şti o meserie pe lângă cea de boxer.
