Bolnavii de cancer, puşi pe liste de aşteptare

* Radioterapie la Iaşi, numai peste jumătate de an, pentru cine mai apucă…

Deja loviţi în moalele capului de o boală necruţătoare, pacienţii afectaţi de cancer se dau de ceasul morţii să obţină tratamentele care le ţin speranţa în viaţă. Singurul aparat pentru radioterapie din Moldova funcţionează la Iaşi, dar nu este disponibil pentru nemţeni decât după data de 1 iunie, cinci dintre medicamentele indispensabile în unele tratamente lipsesc din secţia oncologie a spitalului judeţean şi nu pot fi importate din considerente ştiute numai de mai-marii Ministerului Sănătăţii, iar ca şi cum administrarea citostaticelor nu i-ar chinui suficient, pacienţii trebuie să suporte condiţiile deplorabile din saloanele scorojite, în care veşnic se aude scârţâitul paturilor din fier şi al sertarelor metalice ale noptierelor vechi de la începutul secolului. Cine învaţă să-şi fortifice psihicul şi să creadă în puterea vindecării prin autosugestie, este salvat. Aceasta este prima lecţie pe care o primeşte bolnavul din partea medicului după ce i se pune cumplitul diagnostic.

„Capacitatea secţiei este de 48 de paturi şi toate sunt ocupate la această oră cu bolnavi care sunt în tratament, majoritatea veniţi de la ţară, de la distanţe mari, de unde nu pot face naveta”, a declarat dr. Doiniţa Vararu, şefa secţiei de oncologie.”Eu nu pledez pentru îngrijiri paleative, nu vreau să ţin bolnavul pe patul de spital până la ultima suflare, pentru că se creează aşa, o atmosferă apăsătoare când se văd unii pe alţii în ultima fază a bolii. Pacientul în fază terminală poate beneficia de ajutor la domiciliu prin Fundaţia de Îngrijri Comunitare Neamţ. Eu, una, susţin puterea pacienţilor de a crede în vindecare şi de aceea, în fiecare dimineaţă, când îi vizitez în saloane, vreau să-i văd zâmbind, să-i aud vorbind despre boală ca despre ceva trecător. Cel care toată ziua se pipăie, se vaită că parcă i-a mai apărut un nodul, că nu mai rezistă şi se tot întreabă de ce i se întâmplă lui una ca asta, acela…se pierde…”.

*„Eu nu mut pacienţii în spitalul vechi, unde se zguduie pereţii”

Pe clădirea care găzduieşte oncologia şi secţia dermato-venerice s-a pus „bulină roşie” încă din 2006, dar nimeni n-a mişcat un deget pentru a o consolida. Singura „soluţie” despre care s-a discutat în ultimii ani a fost mutarea secţiei de oncologie în locul cardiologiei, la etajul trei al spitalului vechi, însă dr. Vararu refuză să-şi ducă pacienţii acolo: „Eu garantez că această clădire în care funcţionează de zeci de ani oncologia nu prezintă nici un risc de prăbuşire la un cutremur de 6-7 grade pe scara Richter. Structura de rezistenţă e bună, pereţii nu au fisuri, cărămizile sunt „ţesute” foarte bine, deci cei de la Ministerul Sănătăţii ar face bine dacă s-ar gândi să consolideze clădirea, s-o reabiliteze şi să investească în mobilier şi în dotări. Sigur că ideal ar fi să beneficiem de fonduri europene, cum s-a făcut la Deva. Eu am spus foarte clar şi actualului manager şi celor care l-au precedat: nu mut pacienţii în spitalul vechi, unde se zguduie pereţii! Eram stagiară când am călcat pentru prima dată în spitalul vechi şi mi-amintesc şi acum cum trepida podeaua când porneau uscătoarele spălătoriei de la subsol”.

* Şefa secţiei caută sponsori pentru dotări

Văzut ani de zile ca un „cancer” fără leac, imobilul în care funcţionează secţia de oncologie ar putea deveni un centru de specialitate. Cel puţin aşa-l vede structurat şefa secţiei, care deja şi-a făcut un plan. Dr. Vararu subliniază că este foarte important ca bolnavul cu neoplasm să poată beneficia de investigaţii, diagnostic şi tratament pe cât se poate în acelaşi loc, în acelaşi imobil, nu să fie plimbat ba prin policlinică, ba prin spital la Piatra, ba trimis pe la Iaşi ori Târgu Mureş pentru radioterapie. Şefa secţiei susţine că este chinuitor pentru un bolnav cu metastaze osoase să urce două etaje în policlinică până la cabinetul de oncologie, apoi să se plimbe prin spitalul nou sau prin cel vechi pentru investigaţii, pentru ca abia după aceea să ajungă în secţie: „Ar trebui să avem şi parterul imobilului, acolo unde acum este dermatologia, şi să funcţionăm cu ambulatoriu, cu centru de zi, iar la etaj cu internări de lungă durată şi, foarte important, să avem propriul aparat de radioterapie. Ar deservi nu doar Neamţul, ci şi judeţele limitrofe care nu au- Bacău, Botoşani, Suceava, Harghita. Dar un astfel de aparat costă vreo 3 milioane de euro. Aproape toţi bolnavii noştri din judeţ au nevoie de radioterapie şi mă doare sufletul când vine vremea să-i trimit la Iaşi, unde listele de aşteptare sunt foarte lungi la Iaşi. Colegii de acolo mi-au spus că mai devreme de 1 iunie nu sunt locuri libere. Şi atunci încep să dau telefoane, ajung  să-i trimit pe bieţii oameni tocmai pe la Târgu Mureş ori la Bucureşti, unde pot fi programaţi peste o săptămână sau două. Numai că, din păcate, cei mai mulţi bolnavi refuză să plece aşa departe de casă, iar consecinţele nu sunt de neglijat pentru starea lor”.