Încă 35 de lei pentru veteran și văduve la ajutorul pentru căldură și servicii
*În Neamț ar beneficia de majorarea cuantumului actual, care este de 265 de lei, cam 1500 de persoane
*”Proiectul e de un an în Parlament și bate pasul pe loc. Până îl votează, pentru jumătate dintre noi nu o să mai fie cazul. Înmormântarea cu onoruri militare e mai ieftină pentru guvernanți”
1500 de veterani de război și de văduve ale veteranilor ar urma să beneficieze de încă 35 de lei ca majorare la actualul ”ajutor pentru chirie, energie termică și electrică” (după cum este cunoscut) care este acum de 265 de lei. Dacă s-ar vota proiectul de lege care zace în Parlament, s-ar ajunge la un total de 300 de lei care, prin extrapolare ar ajuta cam 60.000 de persoane din țară.
Veteranii din Neamț ar fi încântați de orice leu în plus care li s-ar acorda dacă nu ar fi sceptici în ce privește viteza cu care vor reuși parlamentarii să aprobe respectivul proiect de lege. Chiar dacă nominal ar fi vorba de o creștere cu mai puțin de 12 la sută a actualului cuantum, practica ar fi o indexare care nu acoperă nici inflația de pe ultimii ani care au trecut de la stabilirea actualei sume.
”Normal că ar fi bine. La problemele noastre de sănătate, că suntem majoritatea dintre noi vai de capul nostru, orice ban în plus e binevenit. Dar mai prindem noi mărirea? Proiectul e de un an în Parlament și bate pasul pe loc. Până îl votează, pentru jumătate dintre noi nu o să mai fie cazul. Înmormântarea cu onoruri militare e mai ieftină pentru guvernanți. Câteva cartușe în vânt le consumă o singură dată, banii ar trebui să ni-i dea mai multe luni, până ne ia Dumnezeu la El”, spune un veteran de război care are în biografie 3 ani pe front și 2 de prizonierat.
În afară de acest ajutor pentru servicii locative, veteranii și văduvele de război beneficiază și de indemnizații lunare. Un veteran decorat primește 250 de lei, iar unul nedecorat sau o văduvă de război primește 92 de lei.
Inutil de făcut vreo comparație între indemnizația unui veteran (decorat sau nu) cu cea pe care, până în urmă cu mai bine de un an, o primea un luptător la Revoluție (și nu vorbim de răniți) de circa 2.000 de lei. Veteranul fusese pe front sau în lagăre ani de zile, luptătorul la Revoluție își riscase și el viața câteva zile, în decembrie 1989. Ce principii au folosit parlamentarii când au stabilit astfel de drepturi numai ei știu. Sau poate era vorba de protocoalele célèbre dintre partide politice și asociații sau sindicate (care au mai apărut prin presă) și care duc inevitabil cu gândul la bani pentru voturi.
Iar dacă am ajuns la această nefericită comparație dintre veteranii de război și luptătorii de la Revoluție, ar fi de amintit și sintagma “fabrici de certificate de revoluționar” lipită de presă sau autorități pe fruntea unor asociații. Sau despre faptul că au ieșit la iveală situații în care obținuseră certificatul de revoluționar (care era urmat și de drepturi financiare) persoane care în Decembrie 1989 aveau 5 ani (cazul unei secretare de la o astfel de organizație).
Astfel de fraude au fost dovedite, au apărut pe la tv, dar opinia public nu a mai auzit o vorbuliță despre pedepsirea vinovaților și recuperarea prejudiciilor material care sunt colosale. O fid oar o coincidență faptul că între unele asociații și partide politice existau (și mai există) puternice legături (prin liderii lor) sau că unii președinți de asociații au ocupat și demnități publice și politice (secretari de stat sau consilieri de înalți demnitari, pe la Guvern sau pe la Cotroceni).
De aceea, poate, veteranii de război, care au trăit real toate privațiunile posibile și imposibile, care s-au hrănit, pe front, chiar și cu rădăcini de copac, nici nu vor visa vreodată la astfel de drepturi financiare.
Ar mai fi, poate, un amănunt statistic: la constituire, în 1994, Asociația Veteranilor de Război Neamț avea aproape 10.000 de membri. Acum, dacă mai sunt 1.500…
Daniel VINCA
Mărturii din infernul Siberiei
Își săpau singuri gropile
Moș Gheorghe a muncit patru ani la minele de cărbune din lagărul de concentrare din Siberia. Până să ajungă pe mâna rusilor însă a lucrat ca transmisionist în prima linie pe front.
„Stăteam prin poduri si urmăream fiecare miscare a inamicului. Era periculos pentru mine, puteau să mă găsească imediat. Am fost și rănit de câteva ori, da’ am scăpat cu viată. Când am auzit că trupele rusești au spart frontul la Iași, am fugit spre Brodina, să-mi văd părinții pentru ultima dat”, povestește bătrânul.
Nu a apucat să ajungă deoarece a fost prins pe drum. Împreună cu alti prizonieri au fost dusi pe jos în Republica Moldova, de unde au fost suiți în trenuri. „Când să urcăm în tren, trăgeau în noi. Cine reusea să urce, urca. Cine nu, rămânea pe peron plin de sânge. Eram mii și ne dădeau de mâncare pește sărat. Ca să ne fie sete. Apă nu ne dădeau. Nu aveai cum să iesi afară să-ti faci nevoile, le făceai acolo”, își aminteste cu durere bădia Ghită. Atunci a știut că războiul s-a întors împotriva tuturor si că este posibil să nu iasă cu zile din lagăr.
Soldații îi îmbrânceau cu vârful pustilor, iar oamenii munceau până cădeau morti de oboseală și frig. Dacă ajungeau la pământ, erau bătuti. Însă cei mai multi au murit în minele de cărbune, iar bădia Ghită îsi aminteste de acel loc ca de fundul iadului. Li se aprindeau plămânii și mureau, iar soldatii îi puneau să-I îngroape în pământul bocnă.
Îsi aminteste că acolo nimeni nu-si plângea mortii, moartea era ca la ea acasă. În gropile făcute de ei în pământul înghețat multi rămâneau pe veci cu hârlețul în mână. Bătrânul povesteste cum a doua zi găseau mormintele descoperite. Câinii din lagăr scurmau noaptea hămesiți de foame. (din volumul <Mărturii din infern>)