*”Şi peste Prut pot oricând apărea probleme, mai ales că o parte din populaţie este rusofonă”, spune Tania, o basarabeancă stabilită în Neamţ
„Vor ocupa Crimeea , la fel cum au făcut şi cu Transnistria”, ne spune temerile sale Tania.G, văzând ce se întâmpă în Ucraina. Fraţii de peste Prut sunt din ce în ce mai îngrijoraţi de situaţia statului vecin, iar incertitudinea şi teama par pe deplin justificate în contextul actual, când Rusia şi-a intensificat din nou pregătirile militare. Iminenţa unei invazii ruse a fost pusă în discuţie joi, şi de preşedinta lituaniană, Dalia Grybauskaite:”În Ucraiana, Rusia încearcă să recreeze frontierele celui de-al Doilea Război Mondial, după acest stat va urma Republica Moldova, apoi alte ţări”. În acest context, nu putem uita şi de prezenţa „Calului Troian” din Transnistria, când Armata a 14-a rusă şi-a impus puterea în conflictele dintre Republica Moldova şi separatiştii ruşi transnistreni. Acum, dorinţele imperialiste ale lui Putin, şi revenirea lui în forţă ca jucător activ în politica europenană, sunt tot mai evidente. Desigur că moldovenii nu văd cu ochi buni intervenţia militară din Crimeea, fiind evident că bocancul sovietic poate călca oricând pământul basarabean.”Şi peste Prut pot apărea probleme, mai ales că parte din populaţie este rusofonă, iar Armata a 14-a rusă din Transnistria stă ca un ghimpe în coasta Basarabiei”, a mai spus Tania. „Eram elevă când poliţiştii noştri au fost trimişi să lupte în Transnistria. Multă lume a mai murit atunci. Dacă nu erau trupele ruseşti, ai noştri sigur că ar fi câştigat războiul. Acum, în Moldova se trăieşte destul de greu, nu este uşor să-ţi găseşti de muncă. Fabricile şi uzinele au fost construite intenţionat în Transnistria, căci la noi agricultura este baza, precum şi viticultura. De exemplu, în Raionul Ungheni, în perioada când aparţineam de URSS, se mai găseau câteva fabrici aşa cum era şi cea de covoare „Floarea”, unde în prezent, muncesc puţine persoane nu ca altă dată. Trebuie să recunoaştem că înainte de destrămarea URSS se trăia mult mai bine ca acum, fiindcă oamenii aveau un loc de muncă stabil, iar banul mai avea o valoare. La sate, se muncea la câmp unde se cultivau de toate, de la răsărită, şi până la sfecla de zahăr. Erau multe ferme de creştere a animalelor, unde lucra destulă lume. Unde m-am născut eu era brutărie, oloiniţă şi o fabrică de prelucrare a tutunului. Veneau maşini din Rusia pentru a fi încărcate cu fructe, mai ales mere, cireşe, prune şi struguri. Toată lumea primea câte un salariu destul de bun, iar oamenii erau mulţumiţi. Acum, tinerii nu mai au unde lucra. Aceştia muncesc pe şantierele din Rusia, unde nu sunt siguri că îşi mai primesc leafa la sfârşit de lună. Patronii le mai dau câteva ruble, iar apoi îi trimt acasă. Puţini sunt cei norocoşi care mai câştigă ceva. Moldovenii vor cu Uniunea Europeană, deoarece acolo esti tratat cu respect, şi poţi să-ţi faci un rost în viaţă”, ne-a mai povestit Tania. V. ANDRIEŞ