Am urmărit cu emoție „saga“ (pe românește: povestea) copiilor familiei româno-norvegiene Marius Bodnariu. Și m-a durut. Și am suferit. Și am regretat că am fost încântat când am vizitat Norvegia sau Danemarca, sau Suedia. Și m-am rușinat de „extazul“ meu în fața civilizației din aceste țări nordice. Și mă gândeam mereu cum de nu am observat nici o fisură moral-sentimentală vizitând căminele de copii, școlile, căminele de bătrâni, cartierele de asistați sociali care, de multe ori, nu doreau să accepte o muncă în folosul societății. Și toate acestea s-au metamorfozat în întrebarea, absolut particulară: cum se poate așa ceva? Și au trecut zile și nopți și nu am găsit nici un răspuns. Decât acela pe care îl constatasem vizitând acele țări. Un răspuns exprimat prin constatarea că toate aceste țări trăiesc în plină „epocă de aur“ la care au visat și comuniștii, inclusiv din România: „fiecăruia după nevoi“. Sincer, nu știam de „sistemul barnevernet“, iar delegației noastre, când am vizitat Norvegia, nici nu ni s-a prezentat sistemul. Și chiar dacă ni s-ar fi prezentat, acum 27 de ani era greu să ne facem o idee corectă asupra sistemelor sociale din aceste țări, după toate minunățiile confirmate de realitățile văzute.
Au trecut anii și mi-am dat seama, de abia acuma, că sistemul „bernevernet“ era unul nu numai imoral, dar și criminal, lipsit fiind de orice parametri morali. Și m-am îngrozit când mi-am dat seama că, de fapt, sistemul „barnevernet“ este legea de bază a societății moderne. Mai ales a Comunității Europene.
Și am să mă explic.
România nu a fost niciodată independentă. Ca și Bulgaria sau celelalte țări mici din Europa. România a fost „copilul“ Imperiului Otoman. A trecut apoi la Imperiul Austro-Ungar, apoi la Imperiul Sovietic (Uniunea Sovietică), apoi la Uniunea Europeană și, mai recent, la Germania, țara pentru ambițiile căreia au murit sute de mii de români în cel de al doilea război mondial.
Trebuie luat în considerare și faptul că, în tot acest timp, „copiii“, adică părțile componente ale României, au fost dați în grija unor familii diferite: Transilvania – ungurilor; Moldova – rușilor; Basarabia – ucrainenilor; Cadrilaterul – bulgarilor; Romania reunită – Francezilor, apoi americanilor, apoi rușilor. Tragedia familiei Bodnariu e o „copie“ individualizată față de destinul unui popor de peste 20 de milioane de locuitori, care, fără voința lor și în pofida oricărei împotriviri, a fost „barnevernet“-izat prin voința și cu acordul tuturor „autocrațiilor“ și, mai nou al „democrațiilor“. Americane și, mai nou, „europene“. Sau, mai bine zis, germane. Barnevernet nu este o invenție a Norvegiei. Este „legea“ care guvernează relațiile dintre cei puternici și cei slabi. De aceea nici o demonstrație din Europa nu va reuni familia Bodnariu. Singura șansă ar fi dacă America ar fi obligată la acest gest. Dar, după cum se știe, americanilor simpli nu le pasă de soarta europenilor simpli, adică nu e nicio șansă pentru copiii familiei Bodnariu. Pentru că românii au uitat cum America a vândut România rușilor, 100%, după 1945. Cum partizanii anticomuniști din munți s-au sacrificat așteptând „americanii“. Nu rușii au fost criminalii „gulagului“ socialist, ci americanii. Americanii ne-au îndemnat la rezistență, știind sigur că nu avem nici o șansă, semnând actele de vânzare a României. Partizanii din munți au fost doar „jocul de imagine“ la care americanii se pricep mai bine decât rușii. Ăsta e efectul „barnevernet“. Și el continuă să acționeze pentru România, în plan național și internațional, prin parșivenia celor care ne conduc și ne reprezintă.
Unde ești tu Țepeș Doamne…?
Prof. C.H. ALUPULUI RUS