* Medicii s-au transformat în”detectivi” pentru a-i găsi familia
Unul dintre puţinele paturi din Urgenţa spitalului judeţean este ocupat, de trei zile, de un copil pe care nu-l „revendică” nimeni. Băiatul a fost găsit pe stradă în stare de criză convulsivă de epilepsie, subnutrit şi cu hainele murdare. Dr. Iliana Nicorescu a făcut investigaţii şi a aflat că pacientul este tocmai din Vaslui, îl cheamă Gheorghiţă Hamăr, are 16 ani şi a fost alungat de acasă. „Nouă ni l-a adus ambulanţa, de pe stradă. M-am transformat în asistent social, am dat telefoane pe la poliţia judeţeană, am vorbit la direcţia pentru protecţia copilului, iar în final am luat legătura cu funcţionarii de la Primăra Rebricea, din localitatea vasluiană unde am aflat că locuieşte băiatul. Toată lumea ridică din umeri şi noi ce să facem, să stăm cu el aici? Nu are nici o afecţiune pentru care să-l internăm; a fost găsit în criză convulsivă de epilepsie, însă acum este stabilizat. Abia am reuşit să ne înţelegem cu el. Mi se pare că are şi un grad de oligofrenie”.
Băiatul este destul de confuz, însă a reuşit să lege câteva cuvinte: „Nu mai ştiu de câte zile stau prin Piatra Neamţ…Şi nici nu am Fenobarbitalul la mine. Am dormit prin scările blocurilor, am mâncat ce mi-au dat oamenii, pentru că am doar doi lei în buzunar. Am ajuns în Piatra cu autobuzul. Aici stă un frate de-al meu, dar nu ştiu exact unde… Nu ştiu dacă vreau să mă întorc acasă, pentru că tata bea şi mă bate tot timpul. Mama a murit când eram mic. Atunci, am ajuns la casa de copii, dar anul ăsta, prin primăvară, tata m-a luat de acolo, că am crescut şi sunt bun de muncă… „.
Ieri, dr. Nicorescu a sunat şi la Serviciul de Ambulnţă Vaslui, solicitând o salvare pentru transferul băiatului în judeţul în care-şi are domiciliul. „Am fost contactat de medicii de la Piatra Neamţ şi am stabilit ca ambulanţa să aducă băiatul aici, la primărie”, ne-a spus Valerică Radu, primarul din Rebricea, Vaslui. „Vom face o anchetă socială şi vom stabili unde va locui copilul pe mai departe. Este adevărat, a stat ani buni la casa de copii şi tot acolo încă se afă doi fraţi de-ai lui. Sunt 6 la părinţi. O familie de amărâţi. Ce să vă spun… tatăl cam bea, dar nici băiatul nu prea ascultă…”.
