Dragă redacţie,
Îţi scriu tocmai din Dej, de la nepoţii mei, dar despre o întâmplare petrecută chiar în această dimineaţă (joi, 22 august) în gara din Roman. De mai multă vreme am planificat această călătorie în Ardeal pentru a mă reîntâlni cu foşti colegi de şcoală şi, pentru că la vârsta mea mi s-a părut mult mai relaxant (oare de ce?) mersul cu trenul mi-am cumpărat bilete din timp şi am stabilit traseul. Intinerariul hotărât era de a pleca spre Paşcani cu un personal şi de acolo să mă sui în trenul ce merge spre Timişoara.
Toate bune şi frumoase şi, pentru că am o vârstă înaintată, am plecat mai devreme de acasă pentru a nu pierde cumva trenul. Am ajuns în gară puţin după ora 5 jumătate şi eram pregătit să mă urc repede în trenul ce urma să staţioneze aproape 20 de minute dar, surpriză, la megafonul gării a anunţat ceva bolmojit o voce de damă pe care nu am înţeles-o dar nu din cauza începutului meu de surzenie pentru că şi cei tineri se întrebau pe peron ce s-a comunicat.
Am trecut peste asta ştiind că trenul meu vine de la Bacău la prima linie şi am stat pe loc pe peron de unde am văzut venind dinspre Paşcani un tren de persoane şi mi-am zis că e cel care „face cruce” cu garnitura mea dar când a oprit la linia doi mi-a dat peste cap toată orientarea mea de peste 70 de ani pentru că pe plăcuţele afişate pe vagoane scria clar Suceava – Iaşi iar trenul se deplasa în direcţia Bacău.
Eu, om bătrân, am înţeles că e o greşeală dar două tinere fete cu trupuri armonios sculptate de mama-natură au şi sărit ca arse de pe bancă iar în trecere pe lângă mine am auzit glasul suav al uneia spunând „Suie fa, că e al tău spre Iaşi!”. Pentru a nu greşi le-am atenţionat că merge spre Bacău şi nu unde doresc ele acel tren dar m-au privit oarecum dispreţuitor şi numai faptul că bătrâna mea consoartă a dat afirmativ din cap le-a făcut să întrebe şi controlorul ce stătea în uşa vagonului şi care le-a lămurit repede asupra destinaţiei reale a trenului.
Dacă ar fi fost nişte turişti străini cărora nu le-aş fi înţeles şi care nu mi-ar fi înţeles limba ar fi ajuns la Bacău în loc de Iaşi după indicaţiile celor de la CFR?! O mică eroare umană la un tren de obicei de navetişti care ştiu drumul acesta cu ochii închişi trece neobservată dar pentru bietele tinere buimace putea să le asigure o excursie nedorită în oraşul lui Bacovia în loc de o odihnă la umbra teiului marelui Eminescu în eventualitatea în care ele s-au mai întâlnit în lecturile lor cu cei doi. În timp ce meditam la ce încurcături poate naşte o asemenea tăbliţă pusă aiurea pe un vagon nici nu mi-am dat seama că de fapt trenul care trebuia să vină de la Bacău să mă ducă la Paşcani a întârziat doar 20 de minute (aproximativ jumătate de minut de kilometru parcurs).
Iaca că a venit şi trenul nostru întârziat şi m-am urcat în vagonul etajat unde am aflat în mod finuţ: „moşule sus e clasa a doua aici, jos, e pentru boieri!” şi m-am conformat urcând uşor la etaj. Am făcut sfânta cruce şi trenul a plecat uşor şi a venit şi controlorul, urmaşul vechilor „naşi”, amabil şi inocent ca un copil preşcolar „ce mare problemă o întârziere de 10 minute de vă plângeţi!” şi am tăcut că matematica mea dădea doar 20 de minute întârziere la ora sosirii şi plecare cu 10 minute după ora din orar, deci un total de 30.
Deci, dragă redacţie, am început bine mersul cu trenul după o pauză (fericită ) de peste 15 ani de la ultima plimbare acest mijloc de locomoţie modern şi nu mai recomand la nimeni să se lase purtat şi vrăjit de glasul şinelor de tren mai ales că de la 1 septembrie pe lângă clasicele întârzieri se vor adăuga 10% la preţul biletelor. Mă întorc acasă cu autocarul în speranţa că se va respecta un orar şi alte peisaje frumoase mi se vor oferi privirii mele.
A consemnat Dan VASILIU
