5 iunie reprezintă data naşterii lui Gheorghe Lazăr, întemeietorul învățământului modern românesc
Astăzi este Ziua Învăţătorului, prilej de recunoştinţă faţă de dascălii noştri şi faţă de rolul pe care aceştia îl au în societate. Această dată a fost stabilită prin legea nr. 289 din 29 octombrie 2007, manifestarea având un caracter educațional, național, apolitic și cultural. Potrivit actului normativ, Ziua Învățătorului este sărbătorită în toate unitățile de învățământ de stat, particulare și confesionale din sistemul românesc, iar Ministerul Educației și alte instituții abilitate ale statului acordă premii, distincții, medalii și titluri onorifice cadrelor didactice și elevilor, pentru merite deosebite. De asemenea, în toate unitățile de învățământ au loc manifestări menite să pună în valoare tradiția și împlinirile școlii românești. Data de 5 iunie a fost aleasă drept Ziua Învăţătorului în amintirea dascălului Gheorghe Lazăr, considerat întemeietorul învățământului modern românesc. Renumitul cărturar a fost fondatorul învățământului în limba naţională din Țara Românească, înființând la București, în 1818, prima școală cu predare în limba română, şi anume Școala de la Sfântul Sava. Părintele şcolii româneşti Pedagogul, teologul și inginerul român Gheorghe Lazăr s-a născut la 5 iunie 1779, la Avrig (judeţul Sibiu), fiind luat de mic în casa baronului Samuel von Brukenthal. Remarcându-i aptitudinea pentru studiu, baronul l-a trimis să înveţe la gimnaziile din Sibiu și Cluj, și apoi la Viena, unde a urmat studii superioare de filozofie, istorie și științe fizico-matematice. Ulterior a studiat și teologia. Întors în Transilvania, la Sibiu, a fost hirotonit arhidiacon și a obținut un post la Școala teologică ortodoxă. A tradus în limba română o serie de lucrări didactice, printre care un manual de pedagogie. A intrat în conflict cu episcopul Vasile Moga, adept al învățământului în limba slavonă, care a împiedicat activitatea culturală a lui Gheorghe Lazăr, interzicându-i tipărirea manualelor în limba română. În urma unui proces disciplinar, la sfârșitul anului 1815, guvernatorul Transilvaniei l-a destituit pe Gheorghe Lazăr din funcție, punându-l sub supravegherea autorităților polițienești. Acest fapt l-a determinat ca, în 1816, să treacă munții și să se stabilească la București, unde și-a câștigat existența mai întâi ca profesor particular. Şcoala de la Sfântul Sava, focar de difuzare a culturii româneşti În Țara Românească, Gheorghe Lazăr se manifestă ca promotor al ideii de înființare a unei școli românești la cel mai înalt nivel științific posibil pe atunci, într-o vreme în care învățământul se desfășura în limba greacă. Sprijinit de Iordache Golescu și Constantin Bălăceanu, a trebuit să ducă o muncă intensă cu cei care susțineau că limba română este prea săracă pentru a exprima adevărurile științei. La 24 martie 1818, obținând aprobarea pentru înființarea școlii românești, și-a început activitatea într-un local impropriu din centrul capitalei, la Sfântul Sava. La început, elevii săi erau băieți de mici meseriași, târgoveți și dascăli, pentru că odraslele boierești frecventau în continuare școala grecească. Noua instituție a devenit curând principalul focar de consolidare și difuzare a culturii românești. Din prima generație de elevi au făcut parte, printre alții, Petrache Poenaru, Daniel Tomescu, Theodor Pallady, şi Simion Marcovici. Școala de la Sfântul Sava este cel mai vechi institut educațional din București cu predare în limba română, aici venind să înveţe și copii de prăvăliași, și copiii oamenilor de la marginea orașului, pe care Gheorghe Lazăr i-a învățat cu dragoste tainele științelor matematice și ale filozofiei, în limba lor maternă. În timpul Revoluției din 1821, Gheorghe Lazăr și elevii săi au trecut de partea lui Tudor Vladimirescu, ajutând la fortificarea taberei de la Cotroceni și învățându-i pe panduri să mânuiască armele și să se apere. Colaborarea sa cu revoluționarii i-a atras mai târziu persecuția din partea autorităților. Gheorghe Lazăr se întoarce bolnav în satul natal, Avrig, unde se stinge din viață, în ziua de 17 septembrie 1823
Irina NASTASIU