Pe data de 29 iulie 1848, un grup de tineri, în frunte cu Anton Pann, intonau, pentru prima oară, imnul “Deşteaptă-te, române!”, în faţa unui numeros auditoriu adunat în parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea. Momentul fusese precedat de citirea textului noii Constituţii, la originea Imnului Naţional aflându-se poemul patriotic “Un răsunet” de Andrei Mureşanu, publicat în numărul iunie-iulie 1848 al suplimentului “Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, pe o melodie culeasă de Anton Pann.
Interzis de regimurile totalitare, timp de aproape o jumătate de secol, “Deşteaptă-te, române!” a fost ales, imediat după decembrie 1989, drept Imn Naţional al României, fiind consacrat prin Constituţia din 1991.
Alegerea şi proclamarea unei Zile a Imnului Naţional al României a fost făcută de Parlamentul României prin Legea nr. 99 din 26 mai 1998. Textul actului a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 198/28 mai 1998, iar legea stipulează la Art. 1. – (1):
«Se proclamă ziua de 29 iulie, Ziua Imnului Naţional al României – “Deşteaptă-te, române!”, simbol al unităţii Revoluţiei Române din anul 1848.»
Cântecul care aduce “entusiasmul de patrie în inimile tuturor românilor”
Sursa, pe baza căreia s-a ales şi s-a adoptat legea „Zilei Imnului Naţional al României”, este Raportul nr. 10 al Comisarului extraordinar al districtului Vâlcea, D. Zăgănescu, către Ministerul trebilor din Lăuntru al Ţării Româneşti, publicat în Monitorul Oficial nr. 14, 1848, din 26 august:
„Eri, Joi, la 29 ale curgătoarei luni, după oarecare încetare a boalei holerei, adunându-ne cu toţi cetăţenii Râmnicului Vâlcei şi chorul bisericesc într-o câmpie înconjurată cu arbori, ce este în faţa cetăţii, precum şi d. Administrator cu toţi funcţionarii şi garda naţională înarmată, purtând şease stindarde tricolore, scrise pe dânsele devisa naţiei şi numele districtului, garda naţională având în numărul ei şi o trupă de Austriani, locuitori într-această cetate şi subscrisă de bună voe, au format un cortegiu foarte frumos. În mijlocul acelui câmp s-a făcut de onorabilul magistrat o tribună împloiată cu ramuri verdzi de arbori şi un arc de triumf împletit cu flori şi cu sfânta cruce deasupra, unde, începându-se sfânta ţeremonie de către miniştri ceresci, s-au citit cele 21 puncturi din Constituţie, apoi suindu-ne pe tribună, am ţinut un discurs de o oră cu cele mai vii expresii asupra sfintelor drepturi naţionale, aşa încât tot cetăţeanul de orice religie mi-a răspuns prin mii de aclamaţii: să trăiască Constituţia, să trăiască poporul Român şi Guvernul provizoriu, rostind cu plăcere fiecare cetăţean şi jurământul pentru sprijinirea Constituţiei, iar garda naţională la cuvântul: să trăiască Constituţia ş.c.l. a răspuns printr-un număr însemnat de arme cu salve detunătoare. În acest pompos constituţiu, aflându-se şi d-lui Anton Pann, profesor de musică, împreună cu câţiva cântăreţi de aceeaşi profesie, au alcătuit o musică vocală cu nisce versuri prea frumoase, puse pe un ton naţional, plin de armonie şi triumfal, cu care a ajuns entusiasmul de patrie în inimile tuturor cetăţenilor. De aici ne-am întors în cetate cu musica vocală, cântând până la locuinţa domnului Administrator, unde mai strigând încă de trei ori: să trăiască poporul Român, Constituţia şi Guvernul, s-au împrăştiat prin cetate. Astfel Domnule Ministru, s-a serbat sacra zi de 11 iunie, care va rămâne neştearsă din analele şi inimile României. Salutare şi frăţie. Comisar extraordinar al districtului Vâlcea, D. Zăgănescu”.
Conţinutul patriotic şi naţional al poeziei l-a determinat pe Nicolae Bălcescu să numească acest imn “o adevărată Marsilieză românească”.
Imnul ţării – simbol naţional, alături de drapelul, stema şi sigiliului statului
Începând din 1848, „Deșteaptă-te, române!” a fost un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curaj în momentele cruciale ale istoriei, cum ar fi Războiul de independență (1877 – 1878) sau primul și al doilea război mondial. Mai ales în timpul crizei după lovitura de stat de la 23 august 1944, când România s-a detașat de alianța cu Germania lui Hitler, alăturându-se Aliaților, acest imn a fost cântat în mod spontan de toți și emis pe toate stațiile radio.
Pe data de 15 noiembrie 1987, în ziua revoltei de la Brașov, muncitorii de la uzinele de Autocamioane au început să cânte această melodie, mulți dintre ei nemaiștiind versurile. Cu toate acestea melodia a continuat fără întrerupere.
Pe 22 decembrie 1989, în timpul revoluției anticomuniste, imnul s-a înălțat pe străzi, însoțind uriașele mase de oameni, risipind frica de moarte și unind inimile tuturor românilor.
Prima înregistrare a melodiei s-a făcut pe disc, în 1900, în S.U.A., în interpretarea solistului Alexandru Pascu. Abia în 1910, fanfara Batalionului 2 Pionieri din București, reunită cu fanfara Regimentului Ștefan cel Mare din Iași au realizat cea dintâi înregistrare instrumentală. În același an, corul „Ion Vidu” din Lugoj a înregistrat pentru prima dată pe disc varianta corală.
Conform Constituţiei României, Imnul Naţional este considerat simbol naţional, alături de drapelul tricolor, stema ţării şi sigiliul statului.
Irina NASTASIU