Dacă ar fi trăit, Nicolae Ceaușescu ar fi împlinit, astăzi, 97 de ani. La 26 de ani de la moartea sa, euforia cu care i-a fost primită execuția, s-a stins. Mai mult, pentru o parte semnificativă din populație, au început regretele.
Cum își amintesc nemțenii de epoca Ceaușescu? „Am prins vremurile alea, te descurcai uşor mai ales că aveai loc de muncă asigurat. Tineretul, mai ales, era obligat să meargă la şcoală, şi era mai educat, mai cu bun simţ. Nu vedeau la televizor atâtea prostii! Ca acum! Toată ziua pe ceartă! Pe vremea lui Ceauşescu fiecare avea o ocupaţie: tinerii învăţau, adulţii munceau, iar pensionarii creşteau nepoţii. Era mai organizat”. (Liliana Todirică, 48 de ani)„Pe vremea lui Ceauşescu stăteam la cozi la lapte, dimineaţa la ora 4, dar copiii noştri mîncau mîncare sănătoasă, aveam toţi părinţii la ţară şi aveam asigurată oarecum mâncare bună. Nu ca acum, toate pline de otrăvuri! Era industrie, era economie, erau şcoli, era preocupare pentru ca fiecare să aibă măcar puţin din toate”. (Nataşa Ciubotaru, 69 de ani)”Nu pot plânge după Ceauşescu… În timpul Revoluţiei din ´89, eram în Bucureşti, am stat în primele rânduri, iar gloanţele îmi şuierau pe lângă urechi! Iar noi, revoluţionarii, eram cu mâinile goale! Au murit copii nevinovaţi, dar jertfa lor cui foloseşte astăzi? Ţara a ajuns o ruină, pământurile toate sunt vândute străinătăţii, iar tineretul pleacă pe alte meleaguri ca să câştige o bucată de pâine!” (N. L., pensionar)„Stăteam la cozi câte patru-cinci ore, ca să putem cumpăra câte ceva. Dar de obicei nu prea găseai de mâncare, galantarele erau goale… Apartamentele erau iarna îngheţate, dormeam cu plapuma peste cap! Apă caldă nu aveam şi de multe ori citeam la lumânare, pentru că se lua lumina. Nici acum nu e mai bine, chiar dacă magazinele sunt pline cu de toate. Noi, pensionarii, abia dacă ne putem plăti facturile. Nici bani de medicamente nu avem…” (M.C., pensionară, fost cadru didactic)„În timpul regimului comunist, românii au suferit de foame şi de frig. Suferinţa românilor a avut drept rezultat faptul că, în 1989, România avea datorie externă zero, precum şi o rezervă valutară strategică de 2 miliarde de dolari… Cei care au urmat la conducerea ţării după Revoluţie au îndatorat ţara cu zeci de miliarde, ruinând totodată industria şi economia, fără să clădească nimic în schimb!” (V. B., inginer)”Unele lucruri erau bune, altele nu. Nu poți spune că atunci era bine și acum era rău. Erau anumite lucruri mai stabile, erau posturile asigurate, te descurcai chiar și cu un singur salariu. Acum avem în schimb o anumită libertate și ceea ce este foarte important, avem dreptul la libera exprimare, la opinie” (Profesor pensionar, Piatra Neamț).”Nu putea fi mai bine pe vremea aceea din punctul meu de vedere. Era îngrădit dreptul la libertate, la libertatea cuvântului. Era prima îngrădire, era supraveghere din partea securității în toate domeniile de activitate. Nu mai știam în cine să avem în credere și în cine nu, ne suspectam unii pe alții. Societatea era uniformizată, nu se făcea distincție între oameni. Și până la cel mai intim lucru al unei familii trebuia mereu să dai raportul. Era un atentat la însăși ființa umană”. (Medic, Piatra Neamț). ”Adolescent fiind pe vremea aceea, nu pot spune că am suferit foarte tare. Țin minte însă cartelele de pâine și cozile care se făceau pentru alimentele de bază pe care le primeai o dată pe lună. E clar că este mai bine acum, în ceea ce mă privește nu pot face o comparație. M-am dezvoltat odată cu perioada de tranziție”. (Inginer, Piatra Neamț).
”Pentru noi a fost bine o perioadă. Era mai multă liniște, aveam casă și serviciu asigurat. Acum…ne descurcăm cum putem”. (Fost muncitor Azochim Săvinești).
Ce a construit Ceauşescu în anii cât a fost preşedinte nu au reuşit guvernanţii actuali să întreţină, dap’oi să mai ridice alte locuinţe. Înainte, fiecare om avea un loc de muncă şi putea să-şi întemeieze o familie. Acum, mulţi tineri evită căsătoria. Iar unele familii deja întemeiate se despart din cauza plecărilor în străinătate, pe fondul sărăciei. Guvernanţii, în loc să vină cu idei pentru a nu mai pleca tinerii peste hotare, fac proiecte de susţinere morală a copiilor lăsaţi în ţară de unul sau ambii părinţi copleşiţi de problemele financiare”. (Gheorghe Dinu, 67 de ani, Dumbrava Roşie, pensionar)”În comunism nu găseam strictul necesar pentru a duce un trai decent, cu toate că munceam poate mai mult decât acum. Nu puteam să mergem în vacanţe peste hotare din teama regimului de a nu lua contact cu calitatea vieţii din restul Europei. Astfel, neavând termen de comparaţie, omul suporta abuzurile în tăcere. Neputinţa exprimării libere şi teama zilnică de a nu fi urmărit de către securitate ne-au copleşit dar, dorinţa de libertate a fost mai mare decât frica de închisoare, astfel că, în decembrie 89 românii au pus capăt regimului dictatorial condus de cuplul Nicolae şi Elena Ceauşescu”. (Claudiu Asaftei, 41 de ani, agent vânzări din Piatra Neamţ)
Red.
