De câteva decenii, printre artiştii fotografi din judeţul Neamţ şi nu numai, s-a remarcat, fără insistenţă, nezgomotos, prin profesionalism şi talent în surprinderea deosebită a imaginii şi imortalizarea acesteia din mediul înconjurător şi mai ales mediul cultural, Cornel Miftode. La această activitate a adăugat-o şi pe cea de editor, dovedindu-şi calităţile mai ales în promovarea valorilor atestate în timp. În acest sens transcriem câteva titluri pe care probabil unii iubitori de carte şi de frumos le cunosc: Catalog informativ al artelor vizuale din Judeţul Neamţ, 2009; Laurenţiu Dimişcă: Singular Art – Fest România, 2009, album de artă; Dumitru PRUNARIU – OMUL – pliantul expoziţiei de la Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”, Bucureşti, 2011; Elena Florescu, Marina Sabados, Cornel Miftode: Biserici vechi de lemn din ţinutul Neamţ, 2012; Elena Florescu şi Florentina Buzenschi: Portul tradiţional de sărbătoare din judeţul Neamţ, 2015; Arina Bianca Rusu, Laurenţiu Dimişcă: BUCUREŞTII DE AZI. Viziunea artiştilor de mâine, 2016; Neculai Florian: Comuna VÂNĂTORI-NEAMŢ – file de monografie, 2016. În sprijinul afirmaţiilor de mai sus, prezentăm cea mai recentă realizare din punct de vedere editorial ce poartă imprimată pe copertă emblema Editurii „C.M.IMAGO”: Constantin HORGHIDAN: Artistul Fotograf ADOLPHE A. CHEVALLIER în colecţia mea, apărută în 2018. Pe lângă realizarea grafică şi tipografică a acestei lucrări, cititorul v-a aprecia conţinutul care constă, mai întâi în prezentarea succintă a personalităţii celui care a fost Adolphe Chevallier. Pentru cititorii mai tineri care nu ştiu cine a fost acesta, prezentăm doar câteva momente semnificative din biografia unuia dintre cei mai mari artişti fotografi din perioada interbelică. Adolphe Ad. Chevallier (n. 1881 la Barnar, Broşteni – d. 1963), fiu al inginerului elveţian Adolphe Chevallier, administrator al pădurilor de pe Domeniile Regale din nordul Judeţului Neamţ. Deprinde de la tatăl său mânuirea aparatului de fotografiat şi se specializează la Cernăuţi, Lausanne şi Viena. A avut atelier de fotografiat în Piatra-Neamţ, între Liceul „Petru Rareş” şi Biserica Sf. Trei Ierarhi. A primit brevetul de fotograf al Curţii Regale (1921). Au rămas de la el mai multe colecţii de imagini, astăzi devenite documente istorice, despre tradiţiile de pe Valea Bistriţei. Printre colecţionarii din judeţul Neamţ se numără şi Constantin Horghidan a cărei colecţie face obiectul albumului pe care-l prezentăm acum. În 1945, se stabileşte la Bucureşti, ca fotograf al Curţii Regale, apoi, la începutul anului 1950, va pleca la Lausanne, regretând „frumosul în care mi-a fost dat să-mi petrec o mare parte a vieţii… Bistriţa pe care n-o s-o revăz”. Albumul mai beneficiază de o scurtă prefaţă semnată de distinsul academician Răzvan Theodorescu şi o inspirată şi documentată postfaţă ce poartă semnătura cunoscutului profesor Gheorghe Ţigău, un cunoscător al creaţiei populare şi al vieţii oamenilor de pe Valea Bistriţei. Cât priveşte conţinutul propriu-zis al albumului, cititorul va avea o satisfacţie deplină prin cunoaşterea diversităţii tematice care a fost ilustrată de către acest mare maestru al fotografiei cu imagini surprinse din diferite locuri, nu numai din judeţul Neamţ, şi cu o multitudine de aspecte din viaţa şi îndeletnicirile oamenilor, subliniind importanţa portului dar şi a modului de viaţă dintr-o bună perioadă a secolului al XX-lea. La acestea se adaugă câteva pagini de corespondenţă, câteva imagini de familie toate având menirea de a completa în mod fericit un portret al celui care a fost Adolphe Chevallier. Nu putem încheia aceste câteva consideraţii fără a remarca unele precizări care însoţesc imaginile din album;fiecare ilustraţie ocupă cel puţin o pagină şi este însoţită de dimensiunile reale şi de date referitoare la construcţia monumentelor istorice, a unor edificii şcolare şi administrative, etc. În întregul său acest album constituie un model de felul în care ar fi demn să ne ocupăm atunci când este vorba de recuperarea fie şi numai în imagini a patrimoniului cu care trecutul a fost atât de darnic, pentru că asemenea colecţii păstrate sunt ele însele elemente ale acestuia.
Constantin Tomşa