* Cel care înjură sau îşi loveşte elevul riscă de la avertisment, la suspendare
* Ceahlăul are un cod de conduită şi pentru părinţi, cărora li s-ar putea limita accesul la antrenamente
Antrenorii au un cod de etică. Conform acestuia, trebuie să aibă un comportament demn şi decent, o atitudine sportivă faţă de jucătorii proprii, competiţie, adversar, oficiali etc. Un astfel de ghid de bună comportare nu reprezintă o noutate, doar că până acum a fost discret aşezat în statutul antrenorului. În această toamnă, FRF l-a făcut public pe site-ul său. Codul se aplică tuturor tehnicienilor, indiferent de nivelul competiţiei, dar este spre luarea la cunoştinţă şi aplicare mai ales de către cei care lucrează în fotbalul juvenil. Faptul că se vorbeşte atât de mult şi despre această latură a meseriei de antrenor, în ultima vreme, nu este întâmplător.
„Există devieri de comportament ale unor antrenori, pe care şi le manifestă în public, la jocuri. Ne putem gândi că în vestiar sau la antrenamente au o conduită şi mai inadecvată. Cazurile de manifestări nesportive din partea celor care ar trebui să fie primul exemplu de fair play au crescut, aşa cum reiese din rapoartele antrenorilor sau observatorilor”, a precizat coordontorul Centrului de copii şi juniori al Ceahlăului, Toader Şteţ, antrenor zonal.
Codul de etică nu sancţionează sever doar manifestările în public, ci şi pe cele din propriul vestiar. Un antrenor nu foloseşte forţa împotriva jucătorilor săi, iar violenţa fizică este exclusă, stă scris cu litere îngroşate în ghidul de bună purtare. Aşadar, principiul conform căruia „fără o palmă, nu se face fotbalist” poate dăuna grav celui care îl aplică.
„Antrenorul va fi un al doilea părinte al jucătorului, îl va îndruma spre un stil de viaţă corect, spre şcolarizare şi evoluţie profesională, în paralel cu jocul de fotbal. Antrenorul trebuie să aibă o ţinută şi prestaţie decente”, mai scrie în codul de etică.
Încălcarea acestor norme atrage sancţiuni. Un antrenor care greşeşte poate fi chemat la Comisia Tehnică a FRF pentru explicaţii. Aceasta are dreptul să îl sancţioneze cu mustrare sau avertisment scris. Antrenorul în culpă va fi trimis la un curs de educaţie civică în mediul fotbalistic. Comisia poate face însă mai mult decât atât, în cazul abaterilor grave. Sesizează forurile de disciplină abilitate ale FRF, care pot decide amendarea şi chiar suspendarea celor care nu respectă codul de etică.
Antrenorii de la FC Ceahlăul răspund şi în faţa conducerii clubului pentru eventuale abateri, iar sancţiunile merg până la rezilierea contractului. Gruparea are propriul cod de etică.
„Nu am avut cazuri în care să se impună sancţiuni. Discuţii au mai fost, iar în marea majoritate a cazurilor, antrenorii au înţeles că au greşit şi şi-au schimbat atitudinea”, a precizat Toader Şteţ.
Clubul pietrean are şi un cod de conduită pentru părinţi. Considerând că aceştia pot influenţa negativ activitatea copiilor, responsabilii Ceahlăului s-au gândit la un moment dat să le interzică accesul la antrenamente.
„Copiii, mai ales cei de la grupele mici, sunt distraşi de tot ceea ce se întâmplă în jurul lor. În loc să fie atenţi doar la antrenor, se uită la părinţi, care îi aprobă sau dezaprobă din tribună”, a mai precizat şeful Centrului Ceahlăului.
Accesul părinţilor nu a fost interzis, dar ar putea fi limitat, mai ales că aceia care asistă la antrenamente nu se mulţumesc doar să privească. Conform codului elaborat de club, cei din tribună nu ar trebui să se implice mai mult decât ca spectatori nici la jocuri. Unii comentează însă şi înjură la adresa arbitrajului, alţii contra adversarilor ori, cei mai zeloşi, împotriva propriilor copii sau antrenori.
„Părinţii trebuie să rămân părinţi şi la stadion. Le este interzis să intervină în munca antrenorului. În timpul antrenamentelor şi al jocurilor, nu au voie să dea indicaţii. Să nu folosească un limbaj trivial. Nu le poate impune nimeni să înveţe regulamentul de fotbal, dar trebuie să ştie să respecte actele şi deciziile celor abilitaţi să le aplice”, a declarat Toader Şteţ.
Un părinte nu poate fi sancţionat prin Codul de etică, dar dacă exagerează şi recidivează constant, poate fi pedepsit asemenea oricărui suporter care încalcă normele de comportament într-o arenă sportivă.
Aceste coduri nu se doresc o vânătoare de vinovaţi cu orice preţ. Cerinţele sunt fireşti şi ţin, până la meseria de antrenor, de bun simţ şi educaţie. Dacă s-a considerat că mai trebuie insistat asupra lor, probabil există încă unele scăpări. „Metode” pe care actualii antrenori le-au moştenit de la cei care i-au crescut în fotbal. Şi care cu siguranţă le-au displăcut, iar elevilor lor le plac cu atât mai puţin. Fotbalul sănătos se învaţă şi cu zâmbetul pe buze, nu doar cu lacrimi în ochi!