* Îndeletnicirea cultivării andivelor, veche de un secol, este pe cale de dispariție… * Secretele meseriei: strașnic păzite în familie, transmise din generație în generație *Andivele au efecte terapeutice remarcabile
Cultivarea andivelor este o îndeletnicire veche, de aproape un secol, dar, din păcate, este o meserie pe cale de dispariție. Despre „istoria“ andivelor de Gherăești am discutat cu Silvia Tamaș, inginer în cadrul Camerei Agricole Județene Neamț. „În anul 1930, când la conducerea Fabrici de Zahăr Roman a venit un cetățean belgian, el a adus cu sine câteva semințe de «Cicoare de Bruxelles», pe care le-a cultivat în zonă. Câțiva cetățeni din Gherăești i-a urmat exemplul. Această plantă amară, curioasă după felul cum arată, a adus venituri frumoase gospodarilor din Gherăești. De atunci suprafețele semănate cu andive s-au extins de la un an la altul, fiecare cultivator deținând secrete în «forțarea» rădăcinilor, taine păstrate cu sfințenie și transmise doar în rândul familiei respective, din generații în generații“, ne-a mărturisit Silvia Tamaș.
*O cultură foarte migăloasă
Acum, recolta de andive este foarte slabă. Silvia Tamaș ne-a spus și de ce: „A fost secetă toamna trecută, la semănat, n-a răsărit sămânța. De asta andivele sunt foarte puține, dar sunt foarte bune. Eu am mâncat, sunt foarte gustoase. Sunt puține andive, de asta sunt și foarte scumpe, au mare căutare. La Gherăești, doar vreo 5-6 cultivatori au reușit să obțină recoltă de andive, dar pe suprafețe mici. Au semănat mai mulți, dar n-au ieșit andivele din cauza secetei. Avem un fermier care și-a făcut o fântână în câmp, a realizat un anume sistem de irigații, așa a reușit să obțină o producție mai bună de andive. Oamenii din Gherăești nu renunță la cultura de andive, unii din asta trăiesc, este singura lor sursă de venit. Vom vedea cum va fi anul acesta, poate vom avem mai mult noroc, poate nu va mai fi secetă“.
Din luna octombrie și până aprilie-mai este sezonul de „forțare a rădăcinilor“, în fiecare gospodărie fiind amenajate spații speciale pentru această activitate. Alte detalii le-am aflat tot de la Silvia Tamaș: „Se mai cultivă andive la Gherăești, dar foarte puțin, față de ce era odată. A dat lumea «bir cu fugiții»! Foarte multă lume a plecat la muncă în străinătate. Tineretul nu se ocupă de andive. Au mai rămas doar bătrânii, care păstrează tradiția. Dar și aceștia sunt foarte puțini. Îi numeri pe degete pe cei care se mai ocupă de andive. Este o cultură foarte grea, foarte migăloasă“.
*Munca este foarte grea, mergi pe sub pământ ca o cârtiță…
Înainte de ’89, andivele asigurau un venit sigur agricultorilor din Gherăești, pe timp de iarnă. „De când s-a «liberalizat» munca afară, mulți au dat fuga în străinătate. La andive munca este grea, mergi ca o cârtiță pe sub pământ. Este o muncă extrem de grea, dar și foarte periculoasă. Din păcate, au fost și accidente, au murit oameni, prin asfixiere. Din această cauză au murit 4 oameni în comuna Gherăești. Au murit după ce au întrat în bordeiele cu andive. Că noi așa li se zicem spațiilor destinate andivelor, bordeie“, ne lămurește Silvia Tamaș.
Ne-a explicat apoi că: „Andiva este o plantă care are două etape de obținere. Prima dată se formează în câmp, unde se seamănă în lunile martie-aprilie-mai. Acolo crește rădăcina, ca la morcov. Cea mai bună este cea care are 5 cm în diametru. După ce s-au scos rădăcinile, ele se „forțează“. Se fac silozuri, noi le zicem bordeie. Acolo, în acele bordeie, rădăcinile se stratifică, se acoperă cu un strat de pământ de 10-15-20 cm, după care se udă ori de câte ori este nevoie. Rădăcinile se țin acolo până ce cultivatorul consideră este vremea să le scoată pe piață. De obicei se face foc în acele bordeie, vreme de 21 de zile, astfel încât să se asigure o temperatură de 20-22 de grade Celsius. Timp în care, sub pământul umed, „păpușa“ crește și trebuie să fie compactă. De asta, din două în două zile, oamenii controlează rădăcinile, să vadă dacă s-a format păpușa. Cultura de andive este mereu verificată, oamenii au grijă să fie create toate condițiile de care au nevoie rădăcinile, ca să iasă andive de calitate. E o muncă extrem de grea!“
*Secretele meseriei: strașnic păzite în familie, transmise din generație în generație!
În Occident, pentru obținerea andivelor s-au adaptat tehnologii noi, forțarea rădăcinilor se face cu apă, în spații închise. Munca e mai ușoară. „La noi a mai apărut o problemă, se caină Silvia Tamaș. S-a mai pierdut din sămânța pe care trebuie s-o folosim. Sămânța de afară nu se adaptează la noi, nu merge! Eu am adus din Italia sămânță foarte bună, pe care am dat-o la câțiva oameni din Gherăești ca s-o încerce. Toată lumea a fost nemulțumită, nu s-a făcut păpușa ca lumea, de calitate. Așa că fiecare își face sămânța lui. Cum de altfel au făcut din moși strămoși. Oamenii mai în vârstă sunt cei care obțin cele mai bune andive din toată comuna, folosesc doar sămânța produsă de ei. Sunt doar câțiva tineri care s-au încumetat să se ocupe andive. Dar nu le reușește cultura, nu-i așa cum o fac bătrânii. Cultivatorii și calitatea andivelor sunt «grupați» pe familii, așa și-au format un nume și-un renume. Sunt niște secrete care nu ți le spune nimeni, oricât te-i ruga. Sunt secrete de familie, care se transmit din generație în generație. Cât am încercat eu să le aflu, dar tot n-am reușit. Mi-au spus multe despre cum se obțin andivele, dar nu și acele amănunte care fac andivele mai bune. Eu, ca tehnologie de cultură, cunosc foarte bine toți pașii de urmat. Dar nu și acele mici secrete. Au venit oamenii din mai multe zone ale țării, au luat de la Gherăești sămânța de andive. S-au informat de cum se cultivă andivele, cu toată tehnologia, au discutat mult cu cei care mai au această îndeletnicire. Dar nici unul nu a reușit o cultură de andive ca la Gherăești! Am ținut legătura cu ei, vreau să-i ajut. Trebuie să fii experimentat în această cultură, să-i știi toate secretele“
La andive e mult de muncă, dar cultivatorul își scoate toate paralele. Este cea mai rentabilă cultură din sectorul legumicol.
*Andivele de la Gherăești, căutate în toată țara
Atunci când andivele de Gherăești se cultivau pe suprafețe mari, era foarte bine stabilită și o rețea de piață, pentru comercializarea lor imediată. Acum, fiind o producție mai mică, rețeaua comercială și-a schimbat macazul. Cei din Gherăești nu mai merg cu marfa la București ori în alte orașe din țară, vin clienții pe la poarta fiecăruia. „Fiecare cultivator are clienții săi, zice Silvia Tamaș. Pun afiș pe poartă, mai spun pe la primărie, se aude imediat prin sat, se știe cine are andive de vânzare. Andivele se vând foarte repede! S-au primit telefoane și de la Târgu Mureș, dar și din alte orașe din țară. Trimit banii, după care primesc andivele prin poștă. Solicitări sunt foarte multe, păcat că sunt puțini cei care se mai ocupă de cultivarea andivelor“.
Andivele se vând foarte bine, din octombrie până prin luna mai.
*Andivele, multe efecte terapeutice
Cunoscută și sub numele de „Cicoare de Bruxelles“, datorită conținutului său bogat în hidrați, andiva se recomandă persoanelor care țin dietă diabetică. Andiva are în compoziție până la 95% apă, fiind recomandată în alimentația copiilor și a vârstnicilor sub formă de suc, deoarece îmbunătățește capacitatea vizuală și este o bună sursă de fibre alimentare. În perioada consumului, durerile de ochi și vederea încețoșată se ameliorează. Andiva are un conținut bogat în săruri minerale (fier, potasiu, calciu), precum și vitaminele A, C și cele din complexul B. Pe lângă acestea, andiva conține și vitamina E, magneziu și fosfor. Andiva este depurativă, stimulează secreția biliară și eliminarea ei în duoden. Este un bun adjuvant în cazul obezității, arterosclerozei, dar și în alimentația cardiacilor și a celor bolnavi de rinichi. Specialiștii au descoperit și unele proprietăți citostatice, care presupun împiedicarea înmulțirii celulelor, planta fiind utilă în tratamentul cancerului. Andiva are rol în atoniile biliare și reglează tonusul musculaturii vezicii biliare, datorită efectului coleretic remarcabil.