Amenzi de până la un miliard vechi pentru hărţuire sexuală la muncă

Angajatorii riscă amenzi usturătoare pentru discriminarea femeilor la locurile de muncă. Sancţiunile pornesc de la 3.000 de lei şi pot ajunge până la 100.000 de lei,aşa cum prevăd reglementările din legea 202/2002 privind egalitatea de şanse şi tratament între femei şi bărbaţi. Inspectorii de muncă au derulat zilele trecute o campanie prin care au verificat dacă cei 20 de angajatori selectaţi respectă reglementările. Campania s-a derulat la finele lunii septembrie, inspectorii constatând câteva nereguli. „În cadrul campaniei s-a urmărit verificarea modului în care angajatorii respectă reglementările şi aplică măsurile pentru promovarea egalităţii de şanse şi tratament între femei şi bărbaţi în domeniul muncii”, a declarat Nicolae Hârlea, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Teritorial de Muncă Neamţ. „Aceste reglementări din legea 202/2001 defineşte termeni ca egalitate de şanse între femei si bărbaţi, discriminarea pe criteriu de sex, discriminarea directă, indirectă, hărţuirea si hărţuirea sexuală, plată egală pentru muncă de valoare egală, acţiuni pozitive, discriminare multiplă. Verificările inspectorilor au avut ca scop eliminarea tuturor neconformităţilor constatate, prin dispunerea de măsuri obligatorii de intrare în legalitate. De asemenea, s-a urmărit creşterea prin prevenţie a gradului de conştientizare a angajatorilor asupra obligaţiilor pe care le au pentru promovarea şi respectarea egalităţii de şanse şi tratament între femei si bărbaţi în relaţiile de muncă, dar şi a angajaţilor asupra drepturilor care decurg din lege pe aceeaşi temă”, a mai spus oficialul ITM Neamţ.

Reprezentanţii celor 20 de angajatori verificaţi, dintre care 7 instituţii publice, au primit dispoziţii de la inspectorii de muncă în vederea stabilirii măsurilor care se impun pentru interzicerea discriminării în legătură cu relaţiile de muncă. Acestea se referă la anunţarea, organizarea concursurilor sau examenelor şi selecţia candidaţilor pentru ocuparea posturilor vacante din sectorul public sau privat fără discriminare din motive de sex, decât în condiţiile în care prin natura activităţilor profesionale respective sau cadrului în care acestea sunt desfăşurate o caracteristică legată de sex este o cerinţă profesională autentică şi determinantă. De asemenea, la încheierea, suspendarea, modificarea sau încetarea raportului juridic de muncă ori de serviciu, la stabilirea sau modificarea atribuţiilor din fişa postului, la stabilirea remuneraţiei, pentru muncă de valoare egală femeile si bărbaţii au dreptul la salariu egal, beneficii, altele decât cele de natură salarială, precum şi la securitate socială, la informarea şi consilierea profesională, programe de iniţiere, calificare, perfecţionare, specializare şi recalificare profesională, cum este în cazul cursurilor şi programelor profesionale. Nu în ultimul rând, inspectorii de muncă le-au impus angajatorilor să aplice aceeaşi unitate de măsură în cazul evaluărilor performanţelor profesionale individuale, la promovarea profesională, la aplicarea măsurilor disciplinare, în legătură cu  dreptul de aderare la sindicat şi accesul la facilităţile acordate de acesta.

Unii dintre angajatori au aflat cu această ocazie că trebuie să modifice regulamentele interne pentru a adapta regulile specifice la cerinţele din legea ce combate discriminarea, că trebuie să  asigure condiţii egale angajaţilor, să nu încalce demnitatea personală a altor angajaţi prin crearea de medii degradante, de intimidare, de ostilitate, de umilire sau ofensatoare, prin acţiuni de discriminare. Angajatorii sunt obligaţi să informeze permanent salariaţii, inclusiv prin afişare în locuri vizibile, cu privire la drepturile pe care aceştia le au în ceea ce priveşte respectarea egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în relaţiile de muncă, dar şi cu privire la comportamentul nedorit existent la locul de muncă, definit drept hărţuire sau hărţuire sexuală, dar şi să informeze imediat după ce au fost sesizate autorităţile publice abilitate cu aplicarea şi controlul respectării legislaţiei privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi cu privire la faptul că maternitatea nu poate constitui un motiv de discriminare.

Inspectorii de muncă au distribuit celor 69 de salariaţi din cele 20 de unităţi verificate un set de chestionare prin care au răspuns la chestiuni legate de discriminare.

Cristina IORDACHE