„Mari au fost suferinţele pe care le-am îndurat, dar mare-i răsplata jertfelor noastre…”
Astăzi se împlinesc 99 de ani de la moartea, la 19 noiembrie 1919, a scriitorului patriot Alexandru Vlahuţă, reprezentant de seamă al literaturii române din secolul al XIX-lea. Mare admirator al frumuseţilor patriei, iubitor şi apărător al poetului Mihai Eminescu şi prieten apropiat al pictorului Nicolae Grigorescu, Vlahuţă a fost atras în mod special de meleagurile nemţene, poposind adeseori la Agapia, în casa devenită azi muzeu, acolo unde aveau loc adevărate cenacluri literare, la care participau cei mai buni prieteni ai scriitorului, printre care: I.L. Caragiale, I. Slavici, Barbu. Şt. Delavrancea, B. Petriceicu Haşdeu şi Paul Bujor. Alexandru Vlahuţă s-a născut la 5 septembrie 1858, în satul Pleşeşti, judeţul Vaslui, fiind ultimul dintre cei nouă copii ai lui Neculai Vlahuţă şi al Ecaterinei Petrescu. A urmat școala primară și liceul la Bârlad, susținând examenul de bacalaureat la București, în 1879. Timp de un an, a urmat cursurile Facultății de Drept din București, pe care le-a părăsit din cauza situației materiale precare, devenind institutor și apoi profesor la Târgoviște. Între anii 1884 – 1893 este profesor la mai multe instituții de învățământ din Bucureşti. În 1888 este numit revizor școlar pentru județele Prahova și Buzău. Editează revistele „Vieața” (1893–1896) şi „Sămănătorul” (1901), pentru cea din urmă colaborând cu George Coșbuc. Din 1901 a funcționat ca referendar la Casa Școalelor, iar în 1905 se căsătorește pentru a treia oară cu Ruxandra, fiica unui proprietar agrar din Dragosloveni, județul Râmnicu Sărat. Vorbind despre acest eveniment, Gala Galaction remarca: „Vlahuţă îşi căutase pacea inimii şi a căminului (…) o căutase în două rânduri. Nimerise rău sau mediocru şi întâia oară şi a doua oară. A încercat şi a treia oară. De data asta, norocul l-a servit cu paharul plin. A găsit o tovarăşă deosebit de inteligentă şi capabilă de toate devotamentele, de cari este atât de setoasă o inimă de artist”. În timpul Primului Război Mondial, Vlahuţă a locuit la Iași, apoi la Bârlad, unde era vizitat de tineri scriitori, unul dintre aceştia fiind Vasile Voiculescu. Se îmbolnăveşte din cauza condiţiilor vitrege ale acelor vremuri, iar casa de la Dragosloveni îi este distrusă, în timpul războiului. Ultimele două luni din viaţă, Vlahuţă şi le petrece la Câmpina, fiind grav bolnav şi căutând un climat favorabil ameliorării stării sale de sănătate. La 19 noiembrie 1919, scriitorul se stinge din viaţă la Bucureşti, în casa din strada Visarion. La moartea lui Vlahuță, marele istoric Nicolae Iorga scria: „Țara a pierdut nu numai pe un mare scriitor, dar și unul din cele mai adânci suflete ale neamului, iar, pentru vremea de azi, cel mai adânc.” Alexandru Vlahuţă, despre Marea Unire Actul Marii Uniri de la 1918 se reflectă în paginile pline de patriotism ale scriitorilor vremii. Astfel, în timp ce Octavian Goga, „poetul pătimirii noastre”, scria, în gazeta „Românul”, nr. 31/1918, că „pentru Regatul Român, venirea ardelenilor este cea dintâi sărbătoare a unirii politice cu pământul ce se va rupe de sub sceptrul habsburgilor”, poetul patriot Alexandru Vlahuţă spunea, în aceeaşi publicaţie: „Acum catastrofala dramă s-a terminat. Şi gândul mă duce pe cel mai înalt vârf al Carpaţilor noştri – îmi fac ochii roată, şi toate podoabele ţării mi se dezvălesc într-o lumină de vis, toată mândra Doinei ţară, iat-o acum întreagă şi lămurită. Îmi port privirea desfăcută de lacrimi peste hotarele ei, şi parcă nu mă-ncred sfintele noastre hotare, cât sânge românesc s-a mai vărsat şi pe ele! Mari au fost suferinţele pe care le-am îndurat, dar mare-i răsplata jertfelor noastre. Poate că niciodată n-a încăput atâta fericire între hotarele ţării ce s-a chemat cândva Dacia Felix. Îndărătul nostru e o lume pe care se lasă amurgul, cel din urmă amurg. Înaintea noastră mijesc zorii pe-o lume nouă. Steaguri de biruinţă şi cântec de bucurie sărbătoresc măreţul act al întregirii neamului românesc.” (Al. Vlahuţă, „Amurg şi zori”, în „Românul”, nr. 31/1918).
Irina NASTASIU