*După trei ani de anchetat cazuri de corupție la Poliție, tânărul de 25 de ani a ales calea avocaturii, considerând că nu se mai regăsește în sistem și că vrea să cunoască și cealaltă față a legii
Alexandru Tomuleasa are 25 de ani, iar în 2012 a terminat al cincilea din anul său la Academia de Poliție. Un an mai târziu a absolvit și Facultatea de Drept și un masterat în Investigarea fraudelor. Putea să-și aleagă orice loc din țară pentru a profesa, dar a preferat să se întoarcă în orașul natal, Piatra Neamț. „Viața din București nu mi-a plăcut. E prea multă agitație și ajungi să-ți pierzi jumătate din zi doar pe drumuri. Nu am vrut s-o iau de la zero în altă parte a țării, așa că am ales să mă întorc acasă. Eu chiar cred că se mai pot face lucruri și aici, dacă vrei și simți că ai puterea și răbdarea“, povestește Alexandru Tomuleasa.
Din 2012 și până la finalul lunii octombrie 2015, Alexandru Tomuleasa a fost ofițer specialist la Ministerul Afacerilor Interne (MAI), Direcția Generală Anticorupție (DGA). „Am fost ofițer de cercetare penală în corupție. Cred că cea mai mare satisfacție este faptul că ajuți la rezolvarea unor probleme, că reușești să ajuți la pedepsirea celor care au încălcat legea“, spune tânărul.
A făcut trei ani muncă de birou, a anchetat cazuri, a încercat să aplice studiile din anii de școală în practică, chiar dacă nu poate să povestească prea multe despre cazurile anchetate, pentru că ar divulga din secretele profesionale. „A fost o experiență frumoasă, din care am avut ce învăța. Aș putea spune că abia meseria asta m-a ancorat în realitate. Am intrat în contact cu oameni de toate felurile și așa am reușit să-mi cultiv răbdarea, un lucru esențial, care pare să ne lipsească din ce în ce mai mult“, recunoaște Alexandru Tomuleasa.
Anchetând fapte de corupție ajungi uneori să ai și o poziție ingrată, mai ales că sunt cazuri în care ajungi să anchetezi fie colegi, fie nume sonore, fie oameni care au ajuns să încalce legea din disperare, însă, după cum spune Alexandru Tomuleasa, „presiunea e mare, dar cineva trebuie să o facă și pe asta“.
Și a anchetat trei ani la rând, până când și-a dat seama că-și dorește mai mult, că nu e făcut pentru a rezista o viață întreagă în sistem, că nu se regăsește în tot ceea ce presupune meseria de anchetator, că munca de birou e frumoasă, dar că vrea să-și folosească și studiile din domeniul dreptului și că, dacă nu o face cât are încă avantajul vârstei, nu o va mai face niciodată. „Am încercat mereu să învăț mai mult și mai mult, să mă autodepășesc, să-mi folosesc potențialul la maximum. La un moment dat am ajuns să-mi dau seama că, atâta timp cât voi rămâne în spatele unui birou, nu voi reuși să-mi ating visurile. Nu cred că eu sunt făcut pentru asta și, atunci când ajungi să nu te mai regăsești în ceva, cred că nu-ți mai faci nici datoria așa cum trebuie, iar eu nu vreau să-mi bat joc nici de munca mea, nici de efortul celorlalți. Îmi va folosi întreaga viață experiența din cei trei ani, dar acum vreau să profit de ea și s-o aplic în alt domeniu“, spune Alexandru Tomuleasa.
Magistratura rămâne încă un obiectiv de atins
Mulți îl văd acum ca trecut de partea cealaltă a baricadei: de la anchetat cazuri, Alexandru a ales să devină avocat, adică să-i apere pe cei care încalcă legea. Dar primul vis a fost magistratura. „Am dat examen în 2014 și nu am luat, lucru ce m-a afectat foarte mult, ajungând să mă lupt cu depresia o bună perioadă de timp. După aceea m-am mobilizat, am început să învăț non-stop, să renunț la întâlnirile cu familia, la ieșit în oraș, la tot ceea ce-mi făcea plăcere. Am dat din nou examen în 2015. Examenul are trei probe, am reușit să trec de două, dar tot nu l-am luat. De această dată pot spune că m-am liniștit, pentru că am depășit un prag psihologic, dar nu cred că voi renunța la a încerca, chiar dacă e o profesie ce implică multe riscuri, cel mai mare fiind presiunea când știi că te joci cu destinele oamenilor“, recunoaște Alexandru Tomuleasa.
Cum în DGA nu a vrut să mai rămână și ca magistrat nu a reușit, Alexandru a ales să se dedice profesiei de avocat. Pe 14 septembrie 2015 a dat examen și a intrat în Baroul Neamț. „Cred că experiența din poliție, având în vedere că am ajuns să stăpânesc destul de bine Penalul, m-a făcut să-mi doresc să încerc ca avocat. Marele avantaj este că aici ești propriul tău șef. Marele dezavantaj este că, dacă nu muncești și nu ești permanent la curent cu noutățile legislative, riști să nu ai clienți și să nu ai venituri“, spune tânărul.
Deși, ca avocat are libertatea de a-și alege cazurile pe care le reprezintă și de a respinge clienți, Alexandru spune că devine un instrument folosit de legea penală. „Orice om trebuie să aibă o apărare și trebuie să acceptăm societatea așa cum e ea, cu buni și cu răi. Este un instrument indispensabil în reeducarea celor care greșesc. Și în cazul violatorilor din Vaslui cineva trebuia să-i reprezinte. De aceea există legi, de aceea nu ne facem singuri dreptate. Indiferent dacă avocatul este sau nu de acord cu faptele celui pe care îl reprezintă, el trebuie să fie un instrument al legii penale și să-și facă datoria. Aici intervine tăria psihică și capacitatea de a înțelege că sunt lucruri pe care trebuie să le faci pentru că trebuie“, este de părere Alexandru Tomuleasa.
Nu ar accepta cazurile unde nu se simte stăpân pe materie pentru că, după cum spune tânărul, rolul avocatului este de a ajuta omul, nu de a-l încurca.
Tinerii, întorși din drumul avocaturii din cauza lipsei banilor
Alexandru Tomuleasa recunoaște că, fără sprijinul moral și financiar al familiei, nu ar reuși să facă nimic și crede că aceasta este marea problemă a tinerilor care se descurajează și care ajung să facă alte meserii, împinși de nevoia de bani pentru a supraviețui. „Începutul este foarte greu. Toți caută experiență, dar tot ce poți tu să oferi e multă muncă, dorința de a ajuta și o atenție foarte mare la detalii. Nimeni nu cred că s-ar duce să se opereze la un chirurg începător și l-ar prefera pe cel cu renume, chiar dacă și începătorul poate să fie foarte bun. Cred că asta e marea problemă a țării în care trăim. În nici un domeniu nu ești bine primit la început pentru că nu ai experiență, dar nici nu ai cum să capeți experiența dacă nu ți se dă voie să profesezi. Dacă nu ar fi fost familia care să mă ajute, nu aș fi reușit să fac nimic. Ei m-au susținut și în școală, și în cei trei ani de activitate ca ofițer și acum, dar câți tineri nu renunță pentru că nu are cine să-i ajute și sunt tineri capabili“, se întreabă Alexandru Tomuleasa.
Până acum a asistat, în instanță, la cazuri de tâlhării, furt, distrugere și spune că fiecare experiență e o lecție de viață. „Ca anchetator vedeam altfel lucrurile, acum îmi dau seama că fiecare om are o poveste, că ceva l-a împins să încalce legea, că nu sunt doar nume dintr-un dosar. Ca avocat ajungi să fii și psiholog, pentru că am văzut clienți, într-un caz de divorț, care plângeau la propriu în fața celui care-i reprezenta, care își spuneau povestea vieții. Nu cred că am trecut de cealaltă parte a baricadei, ci doar că am ajuns să cunosc și cealaltă latură a unui caz și a unui număr de dosar“, spune Alexandru Tomuleasa.
Andreea AMARIEI