La început a fost o încercare de punere la punct, a vrut să facă ordine printre vandali. Asta se întâmpla în zilele tulburi ale lunii decembrie 1989, când toată ţara dăduse în „clocot”, era în „fiebere”. Mişcări de „trupe” erau şi la Taşca. Atunci a intervenit Alexandru Drăgan. „Erau câţiva oameni care voiau să distrugă, să strice tot ce le ieşea în cale. Asta vedeau la televizor, aşa se întâmpla în întreaga ţară. Într-un fel, am alcătuit un grup de pază, care avea în grijă instituţiile publice din comună. Apoi s-a făcut şedinţă, s-a „înfiripat” FSN-ul local şi tot ce a urmat după asta…”
Ca primar, Alexandru Drăgan a fost numit mai întâi de Prefectură, în 1990. Că aşa era atunci. După care a plecat la drum pe cont propiu. Şi s-a descurcat foarte bine. De fiecare dată, la alegerile locale, ieşea din primul tur de scrutin, la mare distanţă de cel de al doilea contracandidat. După fiecare mandat, zestrea edilitar-gospodărească a comunei Taşca devenea mai bogată, ca urmare a investiţiilor de amploare pe care, de fiecare dată, le ducea la bun sfîrşit. N-a stat la mila bugetului local, mereu a fost în căutare de fonduri. Nu i-a scăpat nimic din ce-a fost finanţare externă. Aşa a reuşit să asfalteze toate drumurile comunale, a realizat sistemul de alimentare cu apă şi canalizare, a „cumnţit” torenţii montani scăpând localitatea de inundaţii, a reabilitat şi modernizat instituţiile publice din comună, a dat o faţă cu adevărat europeană centrului civic. Are şi o realizare unicat în toată Moldova, dacă nu chiar şi din ţară. Cu sprijin financiar danez, a dat în folosinţă o centrală termică pe rumeguş. A impuşcat doi iepuri dintr-un foc! A rezolvat problema încălzirii instituţiilor publice şi a blocurilor de locuiţe din centrul comunei, dar şi cea a rumeguşului adunat din toată zona Văii Bicazului.Dar nu despre asta am discutat cu primarul Alexandru Drăgan. Am vorbit de cum se face administraţie publică în mediul rural. Mai exact, cum şi de ce nu se poate face…
„Avem o legislaţie foarte rigidă şi stufoasă ”
-spune cu năduf primarul Alexandru Drăgan
Rep:. Problemele administraţiei publice locale vă sunt foarte cunoscute. Putem vorbi de un „studiu” comparat, având în vedere funcţiile pe care le ocupaţi în ţară şi afară.
Alexandru Drăgan: Avem o legislaţie, o birocraţie rigidă şi foarte stufoasă. Noi, primarii, ne chinuim să înotăm prin ea ca la Lacu Roşu, printre cioate. În plus, legislaţia este şi contradictorie, de multe ori nu este în concordanţă cu autonomia locală şi nici măcar cu constituţia! Sau mai ales e contradictorie cu drepturile omului. Mai mult decât atât, apar hotărâri de guvern, apar legi care îl pun pe primar în subordinea funcţonarilor publici judeţeni. Îl pun pe primar în situaţia de a fi amendat de funcţionari publici, în situaţia de a pune în aplicare hotărâri care nu sunt finanţate de guvern. Dau de exemplu inventarierea care se face acum, este iniţiativa guvernului, şi care costă foarte mulţi bani. Dar nu se alocă nimic. Primarul trebuie să se descurce cum poate. Ori nu poate. Fondurile la primăriile rurale se dau după „ochi albaşti” ori alte culori politice. Este un dezastru din ce în ce mai mare! Este tot mai greu de condus o comună, după criteriile europene. Parcă am fi singuri pe pământ şi nu am putea lua exemplu de la alţii. Am început să luăm exemplu de la francezi, după care i-am abandonat. Avem o democraţie deosebită, o democraţie pur românească, care nu are de-a face cu valorile democraţiei europene. De aceea avem mari probleme la accesarea fondurilor europene, asta se face în virtutea unor principii europene. La noi avem de-a face cu totul altceva, care duce la îngreunarea acestui proces. Aşa se explică de ce suntem codaşi la acest capitol. Suntem codaţi şi în alte domenii. Guvernanţii, ca să se spele pe mâini, între două mandate, dau vina pe primari. Că, vezi Doamne, nu sunt în stare să facă proiecte , să atragă fonduri. La sfârşitul mandatului, vin la primari să le ceară votul contribuabililor, să ajungă iar unde au fost. Asta este situaţia politică actuală.
Rep.: Dumneavoastră aveţi posibilitatea să îndreptaţi cumva lucrurile. De ani buni sunteţi secretarul Asociaţiei Comunelor din România, adesea v-aţi întâlnit cu guvernaţii veniţi la şedinţele Asociaţiei. Chiar nu vă mai bagă în seamă? Mă refer la forumul care uneşte reprezentanţii primarilor din mediul rural, din întreaga ţară.
A.D.: Îmi pare rău, dar trebuie s-o spun. La început, în timpul guvernării Năstase, chiar şi când era Cosmâncă, am fost ascultaţi, ne rugau să venim cu mai multe idei şi să avem contacte mai dese cu guvernanţii. Asta nu înseamnă că au rezolvat tot ceea ce noi popuneam pe atunci. Dar s-au văzut interes de partea lor, lucrurile au mers cât de cât mai bine. Erau prezenţi la adunările noastre membri guvernului, ne invitau la şedinţele de guvern. De vreo câţiva ani încoace, prezenţa guvernanţilor la şedinţele Asociaţiei Comunelor din România a fost din ce în ce mai slabă, fiind reprezentaţi de directori din ministere, oameni care nu erau decidenţi politici. De câteva ori au venit premierul, membrii guvernului şi reprezentanţii partidelor, s-a semnat un protocol cu Asociaţia, cel care viza strategia de dezvoltare rurală a României pe termen scurt, mediu şi lung. Dar a fost doar o simplă semnătură, nimeni n-a mai respectat-o. Astăzi se termină adunarea Asociaţiei Comunelor din România de la Bucureşti, unde, din motive obiective, nu am putut fi prezent. S-au adunat acolo vreo 700 de primari din toată ţara, ca să discute cu câte un directoraş care imediat se scuză că nu poate face nimic. Uneori mai vine şi câte un ministru secretar de stat care ne spune că asta e situaţia, că nu se poate mai mult. Şedinţa de acum s-a soldat cu semnarea, în unanimitate, a unui protest adesat guvernanţilor. Protestăm pentru faptul că, pe noi, primarii, ne consideră iobagi, iar prin legislaţia care se adoptă suntem tot mai legaţi de glie şi, mai ales, legaţi de interesele lor. Apar acte normative care pun primarii în cea mai proastă lumină, cel cu lămpaşul, fiind cel de la guvernare. Nu mai spun de discriminarea care se face între comune şi oraşe. În ceea ce priveşte bugetul, salarizarea personalului din primării. Dau un exemplu: o comună cu acelaşi număr de locuitori ca şi un oraş, are bugetul la jumătate, la fel şi numărul de angajaţi din primărie. Salariile urmează şi ele acelaşi trend. Situaţia e din ce în ce mai grea, asta datorită legislaţiei şi gândirii guvernanţilor. Asta m-a determinat să spun oamenilor că acesta este ultimul meu mandat de primar.
Rep.: Când şi cum veţi scăpa de lanţul iobăgiei de care vorbeaţi, de haina „Cenuşăresei” pe o care primarii din rural o poartă de ani buni?
A.D.: Pentru mine e simplu, nu voi mai candida pentru următorul mandat de primar. După aproape 24 ani de primărie, am ajuns să cred că aşa nu se mai poate. Sunt puşi oameni în posturi fără expertiză, nu ştiu ce-i cu ei, vorbesc în dodii.Trebuie să vină generaţia tânără, umblată în lume, care are o nouă viziune. Să vină cu ideile, principile şi concepţiile de acolo.
Rep.: Spuneaţi că democraţie ca la noi nu mai are nimeni, în sens peiorativ. Aveţi termeni de comparaţie, că doar sunteţi membru în Comitetul Regiunilor de la Bruxelles. În acest for, Asociaţia Comunelor din România este reprezentată de 4 membri plini şi 4 supleanţi. Dumneavoastră faceţi parte din primii 4.
A.D.: Din păcate, observ că din ceea ce facem noi nu se potriveşte cu nimic din ceea ce fac alţii, din afară. Am să mă refer la ceea ce mă doare cel mai tare, absorţia fondurilor europene. În situaţia de criză de acum, soluţia ieşirii din impas o reprezintă fondurile europene. Să ne uităm la fruntaşii din acest domeniu, la Polonia, Cehia, Ungaria, să le urmăm exemplu. Aşa am aduce mai mulţi bani în localităţile noastre, asta înseamnă dezvoltare. Din păcate, şi în accesarea fondurulor europene, noi, primarii, suntem trataţi ca şi cum ar fi vorba de afacerile noastre proprii. Suntem nişte amărâţi de slujbaşi care ne zbatem în nevoi ca să putem aduce în comune banii europeni.
Tina CONDREA