Parlamentarul Liviu Bumbu (Colegiul 3 Senat Neamț) ocupă un onorant loc 2 într-un Top al eficienței aleșilor din respective Cameră, top întocmit de un ONG care monitorizează activitatea politicienilor.
Singurul criteriu al ierarhiei îl reprezintă inițiativele parlamentare iar perioada de referință este de la începutul mandatului până în ultima zi a lunii noiembrie 2013.
La momentul tragerii liniei, campion al inițiativelor parlamentare era liberalul Ștefan Tomoioagă, cu 38 de inițiative, care-l devansa pe UNPR-istul nemțean cu doar un singur proiect de lege în plus.
Nici un alt senator nemțean nu se află în Topul primilor 20. La un calcul simplu, senatorul Bumbu a semnat și înaintat cam 4 inițiative pe lună. Cele 37 de ”ciorne de legi” asumate de nemțean au, în marea lor majoritate, legătură cu specialitatea acestuia (inginer agronom), vizând fie retrocedări funciare, problematici de pescuit și acvacultură dar sunt și pe alte teme de interes, cum ar fi: Codul Fiscal, publicitatea, tranzacțiile bursiere, regimul deșeurilor etc.
Ieri, Bumbu figura pe site-ul Senatului deja cu 45 de inițiative parlamentare. Nu-l depășea încă pe ”campionul” de la finele lunii noiembrie, Tomoioagă ajungând și el la 46 de inițiative.
Majoritatea inițiativelor legislative ale lui Bumbu au mai mulți inițiatori. ”Dincolo de faptul că facerea unei legi este o muncă de echipă, chiar și la un proiect făcut exclusive de mine e mai bine să apărem mai mulți inițiatori. Și mai e un secret: să fie și din ambele Camere (că o lege e dezbătută și de senatori, și de deputați) și de la mai multe partide. Nu numai că fiecare inițiator își va convinge colegii – sau măcar pe o parte din ei – dar, vorbind din timp despre lege, oferind explicații, răspunzând la cât mai multe întrebări, când ajungem în plen, oamenii știu despre ce e vorba”, explică alesul nemțean.
Mama Omida în Legea pajiștilor
Istoria facerii și votării unei legi nu este așa de ușoară cum pare privită din afară. E un întreg hățiș birocratic. Proiectul trebuie însoțit de aviz de la Comisiile de Specialitate și de la Mininisterul de Resort. Dacă o lege loveste pe problematicile mai multor ministere, trebuie aviz și de la Guvern. Când e vorba de ceva care are legătură cu banii, Ministerul de Finanțe e cel care dă linia. Și, oricât s-ar vorbi de separația puterilor în stat, Parlamentul ține cont (chiar foarte mult) de ce spune Guvernul. Aparent e un paradox (Parlamentul e Puterea Legislativă), dar există o logică: Guvernul e expresia majorității parlamentare conduse de niște lideri de partide din care unul e și șeful Executivului.
Dar nu asta îl irită pe senatorul Bumbu ci o altă cutumă nescrisă: plecând de la premisa că Guvernul este principalul furnizor de proiecte de lege, se întâmplă uneori ca un proiect inițiat de parlamentari să primească aviz negativ de la un minister și, în scurt timp, să apară, de la același minister un proiect similar. Până la urmă, orgoliul nu ar fi un capăt de țară dar s-a întâmplat ca un proiect să fie ”îmbunătățit” cu o chestiune care parazita și sabota spiritul inițiativei și a durat luni bune ca să poată fi corectat excesul de zel al unui funcționar din Minister.
De exemplu, în Legea Pajistilor, parlamentarii gândiseră un termen inițial de doi ani de zile pentru ca să fie recuperată suprafața de pășune căreia i s-a schimbat destinația. Asta însemna că dacă vine un investitor care face o fabrică pe o pășune (într-o zonă unde poate nici nu mai sunt atâtea capete de animale), în doi ani trebuie să dovedească faptul că dintr-un alt teren, ssimilar ca suprafață, a creat pajiște. Pentru că din momentul cumpărării unui teren cu lucrări, cu însămânțare etc, pentru ca pajiștea respectivă să devină viabilă, acesta e termenul.
Obligativitatea ca ”pajiștea în loc” să fie pusă simultan nu reușește decât să blocheze un altfel de demers pentru că un investitor, mai ales în nebunia capitalismului din România, nu gândește azi să facă o investiție peste doi ani ca atunci să aibă pajiște creată la schimb. ”Acum am făcut demersuri să corectăm această problemă printr-o Ordonanță de Urgență a Guvernului”, spune Bumbu.
Cu sticlele de apă minerală ca dovadă
Dar una din cele mai interesante faze la crearea unei legi s-a consumat la ședința pe Comisie, la Legea Apelor Minerale. Bumbu propunea obligativitatea ca pe etichetă să se menționeze cantitatea de nitrați. Cei din comisie, nu și nu, că s-ar încălca legi europene.
Pledoarie parlamentarului nemțean că spiritul european înseamnă protecția și informarea consumatorului se lovea ca de un zid. A mers la supermarket și a luat la citit etichetele de pe sticlele de apă minerală. Surpriză, mare surpriză! Pe sticla de apă minerală importată din Franța, eticheta conținea inclusiv informațiile solicitate și de nemțean să devină obligatorii. ”S-au uitat cei din comisie lung la mine, lung la sticlă și au zis: <Da, domnule, ai dreptate!>. Au dat aviz pozitiv și apoi legea a trecut iar de acum consumatorii vor ști mai multe despre apa minerală pe care o consumă”, spune Bumbu.
Daniel VINCA
ACTIVITATE PARLAMENTARĂ
(9 decembrie 2013)
Iniţiative legislative – 45
Declaraţii politice – 7
Întrebări – 3
Interpelări – 8
Interpelări adresate Primului Ministru – 0
Luări de cuvânt în plen – 40
Moţiuni – 0