Acum 104 ani, la Piatra Neamţ, a murit „Sfânta”

La 2 aprilie 1909 se stingea din viaţă cea care i-a fost soţie credincioasă celui dintâi domnitor al Principatelor Române Unite, doamna Elena Cuza, „Sfânta”, cum o numeau localnicii. O botezaseră „sfânta” pentru era de o generozitate nemaiîntâlnită şi trecuse în cei peste 70 de ani de viaţă pe care îi avea atunci prin tragedii mari şi ispite cumplite. Cea care fusese prima doamnă a ţării locuia acum într-o căsuţă modestă de pe strada Ştefan cel Mare din Piatra Neamţ. Născută din părinţi bogaţi, fiică a stolnicului Iordache Rosetti-Solescu, se căsătoreşte cu viitorul domnitor la doar 19 ani – el era judecător la Galaţi, mai mare ca ea cu 5 ani – pe care îl şi salvează de la moarte în timpul tulburatului an revoluţionar 1848. Cuza, împreună cu alţi revoluţionari, arestaţi din porunca lui Mihail Sturdza, domnitor al Moldovei, urma să fie trimis la Istanbul şi dat pe mâna turcilor. Îl ajută să evadeze în portul Brăila, înainte ca vasul să ia calea spre turci şi îl urmează apoi în exil la Cernăuţi, Viena şi Paris. Din păcate, cel lângă care a stat credincioasă vreme de două decenii s-a dovedit a fi nestatornic în căsnicie, astfel că după înscăunarea sa triumfală din 21 şi 24 ianuarie 1859, Cuza cunoaşte o văduvă a unui principe sârb, Maria Obrenovici (fiica antiunionistului Costin Catargi) cu care are doi copii, Alexandru şi Dimitrie, copii pe care „Sfânta” îi înfiază şi educă. Din nefericire, ambii copii sfârşesc prost – Dimitrie, iubitor de petreceri, se sinucide la Paris, iar Alexandru, cartofor înrăit, sfârşeşte în braţele iubitei, Maria Moruzi, în străinătate, la finalul a şase „luni de miere”. Cea din urmă „noră”, rămasă moştenitoarea Palatului de la Ruginoasa, Maria Moruzi, o sileşte pe Elena Cuza să părăsească reşedinţa de vară a domnitorului. Elena pleacă la Iaşi, unde devine soră la Spitalul de copii „Caritatea”, iar din 1903 se stabileşte la Piatra Neamţ. Astfel, actuala casă Elena Cuza, situată pe strada Ștefan cel Mare, poartă istoria ultimilor ani de viață ai soției domnitorului Alexandru Ioan Cuza, domn care murise în exil, la 15 mai 1873, într-un hotel din Heidelberg, Germania, după abdicarea din noaptea de 11/12 februarie 1866. Ea şi-a ales ca loc de retragere, aici în Piatra-Neamț și pentru vecinătatea fratelui său, T. Rosetti. În anul 1907 se duce la Ruginoasa, în tovărășia fratelui său, și spală osemintele domnitorului. Înainte cu o lună de moarte , o vizitează Nicolae Iorga. Cu ocazia sărbătoririi centenarului Unirii Principatelor, pe această casă este pusă o inscripție pe care este menționat: 24 Ianuarie 1859 – 24 Ianuarie 1959. Aici și-a trăit ultimii ani de viață Elema Cuza (născută Mavros), soția primului domnitor al Țării Române Unite, care l-a înțeles și sprijinit în realizarea năzuințelor poporului. “Sfânta” a dus la Piatra Neamţ o viaţă discretă, făcând şi aici, permanent, acte de caritate, cel mai important fiind donaţia către primul spital al oraşului, care funcţiona în localul unde este azi Centrul de Îngrijiri Comunitare.