Nu sunt propice tăierilor toate anotimpurile anului. Restricțiile țin atât de parametrii climatici specifici fiecărui anotimp, cât și de faza de dezvoltare vegetală a plantelor într-un moment dat. În general, se vorbește de tăierile de iarnă – în uscat și de tăierile de vară – în verde.
Înainte de a începe tăierea pomilor și arbuștilor fructiferi, este recomandat să se analizeze starea de sănătate a acestora. Se elimină toate crengile uscate, rupte sau afectate de boli, pentru a împiedica răspândirea bolii și la crengile sănătoase. Tăierea ramurilor se face cât mai aproape de bază, evitând rănirea scoarței.
Ramurile care se intercalează sau sunt crescute în interiorul coroanei trebuie tăiate în timpul operațiunii de toaletare a pomilor, pentru a permite pătrunderea soarelui pe ramurile sănătoase și frumoase. Este bine de știut că pomii fructiferi cu coroane dese, în care lumina nu pătrunde destul, sunt predispuși la atacul bolilor și al dăunătorilor.
*Tăierile de iarnă-primăvară
Agrișul și coacăzul pot fi tăiați încă din ianuarie sau februarie. Gerurile care pot urma, oricât de serioase ar fi, nu pot provoca decât daune minime. Rugul de mur este însă sensibil la ger și nu se taie în nici un caz mai devreme de începutul lui aprilie. Tot acum se pot scurta nuielele purtătoare de rod ale zmeurului care a crescut prea mult.
În cazul pomilor fructiferi, tăierile în uscat trebuie să înceapă atunci când nu mai sunt așteptate geruri cumplite. Deși nici un an nu este identic cu altul, statistic vorbind, începutul lunii martie poate fi favorabil începerii lucrărilor de tăiere în uscat, în livezile de pomi. Tăierile executate mai devreme pot slăbi rezistența la gerurile care mai pot surveni. Este stabilit că pomii care nu au fost supuși tăierilor au rezistat mai ușor gerurilor, decât cei care au suportat acțiuni de tăiere înaintea apariției acestor geruri.
Fenomenul a fost remarcat mai ales la speciile cu sensibilitate la ger, cum sunt piersicul, caisul, părul sau prunul. Mărul, atât prin soiurile sale mai vechi, dar mai ales prin anumite soiuri recent obținute se dovedește a fi sensibil la ger.
*Periodicitatea tăierilor
Pomi fructiferi care necesită tăieri anuale sunt: mărul, părul, piersicul și prunul. Pomii la care se fac tăieri o data la doi ani sau mai mult sunt: gutuiul, caisul și cireșul. Pentru aceștia tăierea se face pentru a da o formă coroanei și pentru a limita în mare măsură dezvoltarea pe înălțime.
La sfârșitul iernii se elimină ramurile uscate, bolnave, se urmărește menținerea la o înălțime convenabilă a coroanei și, în același timp, mijlocul trebuie să fie lăsat fără ramuri pentru a permite pătrunderea luminii și o circulație eficientă a aerului. Pe durata perioadei de vegetație se pot face tăieri de corecție, mai ales la sfârșitul primăverii, când pot fi văzuți bine mugurii floriferi care sunt diferiți de mugurii care formează ramuri.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU