*Pictorul s-a născut în Bicaz, la 4.01.1940, și s-a stins în Piatra Neamț, la 3.01.2016
Ștefan Iaută, pictor membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, filiala Neamț, a decedat în a treia zi a acestui an, exact cu o zi înainte de a împlini 76 de ani. „Uniunea Artiștilor Plastici din România anunță cu regret decesul pictorului Ștefan Iaută, membru al filialei UAP Piatra Neamț. Dumnezeu să-l odihnească în pace!“, a anunțat Ștefan Potop, președintele UAP Neamț.
Redăm în continuare textul prilejuit de expoziția personală de la Galeriile de artă „Lascăr Vorel“ Piatra Neamț din anul 2002.
Ștefan Iaută sau vocația pelerinului
Filiala Neamț a Uniunii Artiștilor Plastici din România s-a îmbogățit cu un component cu studii serioase, dar și foarte activ, după cum demonstrează expoziția de la Galeriile „Lascăr Vorel“, aflată pe simeze în perioada 1-20 iulie 2002.
Ștefan Iaută s-a născut în 1940, la Bicaz, și a urmat, în perioada 1955-1959, cursurile Liceului de Artă „Octav Băncilă“ din Iași, după care, timp de șase ani, în perioada 1960-1966, a fost student la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ București. Din anul absolvirii și până la pensionare, 1966-1998, a predat desenul în orașul Craiova, iar în noiembrie 2000 s-a întors definitiv pe plaiurile natale, stabilindu-se la Piatra Neamț. Este membru al UAP din 1998 și s-a înscris, din anul 2000, în Filiala Neamț.
Multe dintre cele 12 tablouri în ulei și 17 acuarele expuse la Galeriile „Lascăr Vorel“ trădează un pelerin împătimit, lucrări precum „Sălcii la Preajba“, „Mesteceni“, „Valea de Pești“, „Tăul din Șaua Buții“, „Peisaj din Petroșani“, „Pădure din Apuseni“, „Spre Obârșia Lotrului“, „Vara la Bucovăț“, „Toamna la Bucovăț“, fiind realizate în plein air. Totodată, acuarela lucrată în atelier se detașează prin esențializarea formelor și simplitatea compozițională, ca rezultat al înlăturării detaliilor perisabile.
După cum indică și titlurile, genul preferat este peisajul, în care Ștefan Iaută mărturisește că se refugiază pentru a fugi de asaltul subumanului rezultat ca deșeu al societății și pentru a regăsi liniștea interioară, pentru a se regăsi pe sine. Însă omul este prezent în oricare dintre acuarelele lui Ștefan Iaută, ca termen implicit în dihotomia lucrare-receptor, ca acela căruia îi este menită, dar și ca portret într-unul dintre cazuri. Când în compoziție este surprins și orașul, de fiecare dată, este văzut din afară, de la margine.
Lucrarea în ulei pe pânză numită „Peisaj montan“ trimite, ce-i drept, prin subiect, la celebrul „Le Montagne Sainte-Victoire“, de Paul Cézanne, dar tabloul pietreanului care a profesat o viață în Craiova este impregnat de sufletul locului, de atmosfera măreață, dar respirabilă din munții noștri; griurile de albastru domolesc dramatismul formelor și estompează neliniștea din fața provocării pe care o reprezintă urcușul până în vecinătatea cerului.
Din expoziție nu lipsesc studiile de interior, concretizate în naturi statice, și nici dinamismul, surprins într-un grup de oameni cuprinși de ritmurile de dans cu capra ale obiceiului tradițional de la cumpăna anilor.
Mihael BALINT