A DONAT „CASA HOGAȘ” ORAȘULUI PIATRA-NEAMȚ: SIDONIA HOGAȘ, 43 DE ANI DE LA MOARTE

18/04/2019

Astăzi se împlinesc 43 de ani de la moartea Sidoniei Hogaș, fiica scriitorului Calistrat Hogaș, rămas în memoria locuitorilor de pe plaiurile moldave drept unul dintre cei mai înzestrați cântăreți ai frumuseților naturii din zona Neamțului. Născută la 31 ianuarie 1882, la Piatra-Neamț, Sidonia a fost al șaptelea copil al Elenei Constantiniu și al lui Calistrat Hogaș. A studiat pianul la Conservatorul ieșean, având profesoară, printre altele, pe Florica Musicescu. Din cauza unui accident nefericit, își pierde mobilitatea mâinii drepte, iar visul de a concerta se spulberă. După absolvirea Conservatorului, este numită profesoară de muzică la Ploieşti, iar după război la Şcoala secundară particulară de fete „Eugenia Popovici şi Valentina Focşa“, transformată, în 1934, în Liceul de fete Piatra-Neamţ, apoi la Şcoala Normală de Băieţi „Gh. Asachi“. „Sidonie, să mă duci la Piatră!“ La 28 august 1917, Calistrat Hogaș se stinge din viață la Roman, înconjurat de nepoții din partea fiicei sale, Cleopatra Silberg. După 42 de zile, la 8 octombrie, potrivit dorinței exprimate pe patul de moarte, este reînhumat la Piatra-Neamț, în cimitirul Borzoghean: „Îmi spuse într-un pripit și prea ușor suflu: «Sidonie, să mă duci la Piatră!» Fură ultimele cuvinte ce mai pronunță. Respirația îi era liniștită și ușoară, din ce în ce mai ușoară și mai liniștită. Iată dimineața de 28 august /…/ E ora opt fără un sfert. Își înălță capul. Privi pe rând, pătrunzător și sigur, încă o dată spre zările de azur, apoi fruntea… pentru prima și ultima oară se plecă; o sprijini cu mâna mea dreaptă, o clipă în urmă simții că se lasă cu încredere; un ușor suflu; mâna mea stângă în dreptul inimii simți ca o prea ușoară zbatere de puișor în găoace, apoi … nimic“. (din volumul „Tataia. Amintiri din viața lui Calistrat Hogaș“, de Sidonia C. Hogaș) Vorbind despre personalitatea tatălui său, Sidonia Hogaș și amintește: „De sub fruntea înaltă, privirea și verde și albastră și cenușie, ascuțită și fin surâzătoare, învăluie și țintește auditoriul. Fără ton declamant și gesturi umflate, ci cu glas liniștit, precis și clar, care prinde subliniindu-și doar numai din când în când ideile – prin ușoare și sobre gesturi, își urmează povestirile“. În iunie 1939, Sidonia deschide spre vizitare o cameră din casa părintească, amenajată muzeal, oferind vizitatorilor informațiile necesare, în calitate de ghid autorizat. A trăit înconjurată de zeci de pisici pentru hrana cărora cheltuia aproape toate veniturile. În 1942, Sidonia Hogaș s-a pensionat, dar a continuat să dea lecții de pian. Între elevii ei, care au făcut ulterior cariere strălucite, s-au numărat Lucia Roic, Emil Rotundu și Elena Botez. În 1967, a donat clădirea și împrejurimile autorităților din Piatra-Neamț, cu scopul de a se organiza aici un Muzeu Memorial. De asemenea, a oferit spre achiziție Muzeului Județean de Istorie obiectele și manuscrisele care alcătuiesc astăzi fondul muzeistic majoritar existent în expoziția memorială. Coincidență sau nu, Sidonia Hogaș a murit chiar în ziua de naștere a tatălui său, Calistrat Hogaș, pe data de 19 aprilie 1976. Prin grija nepoatei surorii sale, Elena Zbanț, Sidonia a fost înmormântată la cimitirul „Eternitatea”, împreună cu urna fratelui ei incinerat, Aetiu Hogaș. Un colț de rai… „Făcuse tata din acest petic de pământ rai pentru că niciodată nu lăsa să cosească iarba înaltă şi înflorită din care nici creştetele celor mai năltuţi dintre noi nu se zăreau. Doar numai pentru că, supărată foşnea pe alocuri iarba, sau pentru că ici-colo, înaltele şi palidele spice tremurau înfricoşate, după puzderia de petale răvăşite, sau pentru că cenuşie de mânie, pufnea păpădia… înţelegeai că pe acolo-i nebunatic furnicar de oacheşe şi bălăi creştete. Apoi, într-o coastă a ogrăzii, tăinuită de un paravan de lilieci cu parfumaţi şi viorii ciorchini, iată fântâna cu ciutura şi cumpănă cu pietroi atârnat de coadă. De cealaltă parte a liliecilor, o altă bucurie a noastră tot după placul tatei: se răsfaţă într-o balie mare cristalul în mii de feţe al apei zilnic împrospătată.” (din volumul „Tataia. Amintiri din viața lui Calistrat Hogaș“, de Sidonia C. Hogaș)

Irina NASTASIU

Lasa un comentariu