– Lasă că i-l scot eu, pregătiți-vă.
– Și mașină! Dacă vă convine, dacă nu…
Se vede treaba că i-ar fi convenit orice șefului de lot, numai să-i vadă plecați. (Pe toți oare? Nu se va ști niciodată. Ca și tăvălugul istoriei, marile șantiere au deturnat destine și au modificat caractere cu o forță căreia bietul individ rareori i-a putut opune vreo rezistență). A doua zi dimineața erau așteptați de un TV care avea pe bord, ce credeți? nepătat, virgin ca un ghiocel abia ieșit de sub tirania nămeților – buletinul de identitate al lui Gâlmă-mic.
Un timp au mers în tăcere, fiecare cu gândurile lui, Gâlmă-mic a cuvântat primul:
– He, ce credeau ei, că mă bagă-n pușcărie. Pe mine… Eu sunt băiat de București. Să vedeți acolo… Întâi și-întâi mă duc în Cișmigiu, unde sunt cele mai faine gagici. Numa o dată îi fac la una din ochi și imediat vine după mine.
Gheorghe MOROȘANU
nihilsinegeo@yahoo.com