George Enescu a susţinut numeroase recitaluri la Teatrul comunal din Piatra-Neamţ
Renumitul violonist a concertat şi la capul soldaţilor răniţi, din spitalele militare de la Piatra-Neamţ, Târgu Neamţ, Roman şi Bicaz
Pe data de 4 mai s-au împlinit 60 de ani de la moartea lui George Enescu, cel mai important muzician român din toate timpurile.
George Enescu s-a născut la 19 august 1881, la Liveni-Vârnav, în judeţul Botoşani. Compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor, Enescu este cunoscut în întreaga lume prin celebra „Rapsodie română”, dar și prin Suitele orchestrale, cele trei Simfonii şi opera „Oedip”.
Micul Jurjac – aşa cum îl alintau apropiaţii – a fost considerat un copil-minune, visând să devină compozitor încă de la vârsta de 5 ani: „Lucru curios: nu ştiam nimic, nu ascultasem nimic sau prea puţin, nu am avut pe lângă mine vreo persoană să mă influenţeze şi, totuşi, de copil, am avut această idee fixă de a fi compozitor. De a fi numai compozitor”, îi declara mai târziu George Enescu lui Bernard Gavoty, critic muzical şi jurnalist de radio.
Cunoscând folclorul încă din fragedă pruncie, Enescu a primit primele îndrumări muzicale de la părinţii săi, dar şi de la un vestit lăutar, Niculae Chioru. Impresionat de instrumentele tarafului, Jurjac a încercat să le imite: vioara printr-un „fir de aţă de cusut pe o bucată de lemn” (potrivit „Amintirilor” lui G. Enescu, de B. Gavoty), ţambalul cu ajutorul unor beţe de lemn, iar naiul, suflând printre buze.
Compozitor, la doar şase ani
Impresionaţi de preocuparea copilului pentru arta sunetelor, părinţii îi dăruiesc acestuia o mică vioară cu trei coarde. Dezamăgit că nu a primit o vioară adevărată, copilul aruncă jucăria în foc. Abia după ce primeşte vioara mult dorită, Enescu începe să cânte după ureche, pe o singură coardă, cu un deget, melodii auzite în sat.
Talentul ieşit din comun lui Enescu va fi remarcat, în 1886, de Eduard Caudella, compozitor şi profesor la Conservatorul din Iaşi. Acesta îi sfătuieşte pe părinţi să-şi îndrume copilul către studii muzicale. Primele compoziţii ale lui Enescu datează din 1887, când Jurjac avea doar şase ani.
„De îndată ce am avut la dispoziţie un pian, am început să compun. (…) Am schimbat cu o adâncă bucurie instrumentul monodic pe care cântasem până atunci, cu un instrument polifonic; după ce nu putusem face altceva decât să execut nişte melodii fără cel mai mic acompaniament, ce bine era să mă desfăşor acum în acorduri! (…) Şi – fără să mai stau pe gânduri – am început să compun”, mărturisea Enescu.
George Enescu la Piatra-Neamţ
Ataşamentul lui Enescu faţă de urbea Pietrei a rămas consemnat în documentele vremii. Astfel, în fondul Societatea Compozitorilor Români, aflat în păstrare în arhivele nemţene, în dosarul 5/1930, filele 10 şi 11, se consemnează că, în 1930, în ziua de 10 decembrie, George Enescu a concertat în sala teatrului de la poalele Pietricicăi. Amintita societate cerea, prin adresa nr. 5842 din 3 decembrie 1930, agentului central din Piatra-Neamţ să ia toate măsurile pentru buna defăşurare a concertului.
„Din nefericire, nu deţinem alte date despre evenimentul muzical din oraşul de la poalele Pietricicăi: afişe, program, manifestări etc. În schimb, aflăm din fondul documentar J. D. Matasă că Enescu «a avut la Piatra-Neamţ două familii de melomani, prieteni cu el: D. Apostolidi, preşedintele tribunalului şi Constantin Vorel, savantul farmacist. Atunci când venea în oraşul nostru, găzduia la una din aceste familii”, ne spune prof. Gheorghe Radu, de la Muzeul de Istorie şi Arheologie Piatra-Neamţ, fost director la Arhivele Naţionale, filiala Neamţ.
În judeţul Neamţ, Enescu a concertat la capul soldaţilor răniţi, aflaţi în spitalele militare de la Piatra-Neamţ, Târgu Neamţ, Roman, Bicaz, dar şi în alte localităţi nemţene. De asemenea, potrivit documentelor de arhivă, Enescu a concertat în sălile teatrului comunal de nenumărate ori, pentru melomanii de la poalele Pietricicăi.
„Ne-a rămas şi o informaţie hazlie. Circul zvonul, printre locuitorii urbei, că maestrul muzicii româneşti frecventa, atunci când poposea la Piatra-Neamţ, localul «La Bucluc». Localul era vestit prin vinul cel mai bun, brânza de putină, carnea în felii şi caşul. Acest faimos local se afla lângă piaţa din centrul oraşului şi era frecventat de lumea subţire a localităţii şi chiar din altă parte a ţării. Totuşi, din informaţiile deţinute, reiese că maestrul nu s-ar fi dus singur să mănânce pastramă şi să bea vin, fiind însoţit şi de gazdele lui”, adaugă prof. Gheorghe Radu.
George Enescu s-a stins din viaţă la Paris, în noapte de 4 spre 5 mai 1955, singur, părăsit de cei dragi şi sărac. Trupul său odihneşte în cimitirul parizian „Pere Lachaise”.
Memoria marelui muzician român este cinstită prin intermediul Festivalului Internaţional „George Enescu”, ajuns anul acesta la cea de-a XXII-a ediţie.
Irina NASTASIU
