Lume multă sâmbătă, la prima expoziţie din acest an organizată de Filiala Neamţ a Uniunii Artiştilor Plastici, dublu eveniment prin care decanul de vârstă, Gheorghe Vadana deschide anul expoziţional de ziua lui. Astăzi, artistul împlineşte 83 de ani şi la vernisajul de sâmbătă a primit un tort din partea CAR Pensionari Piatra Neamţ.
Artistul a fost felicitat de colegii săi membri ai UAP Neamţ, veniţi în număr mare în ciuda gerului de afară. Pe lângă pictori, au participat şi numeroşi iubitori de artă, pietreni care au aşteptat deschiderea anului expoziţional la Galeriile “Lascăr Vorel”, prieteni ai artistului, câţiva oficiali, intelectuali, alţi artişti.
“Daţi-mi voie să-l felicit pe colegul nostru şi să-i urez “La mulţi ani!” ca la fiecare început de februarie. Îi doresc putere de muncă, la cât mai multe expoziţii aşa cum ne-a obişnuit în ultimul timp. Se vede treaba că trebuie să ajungi pensionar pentru ca să poţi să te dedici picturii, nu este doar cazul dumnealui. Se pare că, la fel ca în cazul vinului, şi pictorul, cu cât înaintează în vârstă devine mai bun”, a spus Ştefan Potop, preşedintele UAP Neamţ.
În sala devenită neîncăpătoare publicul a ascultat apoi prezentarea făcută de criticul de artă Lucian Strochi: “Mărturisesc că despre Puiu Vadana am scris cel mai puţin şi ştiu că l-am prezentat doar de câteva ori. Răspunsul este aici, de faţă, sunt mulţi prieteni dispuşi să-şi ofere serviciile, şi în al doilea rând cred că mi-era un pic teamă de pictura lui. Cu toate că n-ar trebui, pictorul ne oferă peisaje, flori, naturi statice, lucruri absolut obişnuite. Pictura lui Puiu Vadana cere o altă înţelegere, pentru că el nu este un pictor. Este un rapsod! Aşa cum este Gheorghe Zamfir, sau Dumitru Fărcaş. Caracteristic rapsodului este că el supune un areal din toate punctele de vedere, ceea ce relevă şi pânzele lui Puiu Vadana. În general, pictorii fac efortul de a sintetiza natura, de a o minimaliza natura, de a o simboliza, ceea ce nu este cazul picturilor astăzi expuse. De aici şi deruta mea, pentru că ţi-e foarte greu să accepţi că pictorul are o asemenea putere încât nu-şi propune să intervină decisiv în cursul firesc al lucrurilor. De aici vine ineditul şi o anumită candoare care priveşte să vadă cu ochi de copil o pădure, o biserică, un peisaj de iarnă, o floare. Am crezut că pictorul rapsod nu-şi propune invenţii, nu-şi propune să-şi schimbe stilul şi m-am înşelat din nou. Iată, sunt câteva lucrări aici în expoziţie care deja ne plasează în mituri, în rituri, în folclor. Chiar dacă par a mă contrazice voi spune că, deşi a rămas fidel naturii, copacii lui au ajuns să se incline în aşa fel încât privirea noastră e un halo. Cu atâta forţă îi vede pictorul, încât copacii se răsucescă spre interior, ceea ce categoric vorbeşte despre performanţele plastice. Sigur, el este patriarhul picturii nemţene, îl felicităm şi noi, iar prezenţa dumneavoastră aici, atât de numeroasă, e cea mai mare dovadă de apreciere şi solidaritate intelectuală, culturală şi de timp. Ce-ar însemna arta plastică fără Puiu Vadana? Ar fi de neconceput! Dincolo de premii, de recunoaştere, a fost întotdeauna şi va fi un lider de necontestat, a fost întotdeauna un factor de echilibru într-o lume nebună, cum e cea a pictorilor”.
Cristina IORDACHE