* Mai bine de jumătate din şomerii înregistraţi tot anul trecut sunt foşti angajaţi ai celor 163 de societati falimentare
Numărul firmelor care intră în insolvenţă este în creştere de la an la an, dificultăţile financiare şi lipsa lichidităţilor fiind în continuare principalele cauze ale declinului mediului economic privat. De la debutul crizei, în 2008 şi până acum, societăţile care au ajuns în imposibilitate de a-şi achita obligaţiile la stat şi la furnizori s-au tot înmulţit, astfel că la finele anului trecut pe rolul Tribunalului Neamţ erau înregistrate 1.779 dosare de faliment. E drept că procedurile în materia insolvenţei sunt de durată şi tocmai de aceea sunt pe rol dosare vechi, din 2003 sau 2004. Dar numărul firmelor intrate în faliment în ultimii ani a crescut constant, în cursul anului trecut înregistrându-se 163 cauze noi , ceea ce este aproape de cinci ori mai mult decât în 2010, de pildă, când s-au înregistrat 34 de dosare noi de faliment. În vreme ce anul trecut erau pe rolul tribunalului 1.779 de dosare, faţă de 1.616 în anul anterior, la nivelul anului 2010 se înregistrau doar 569 de dosare de faliment, după cum arată evidenţa instanţei. Iată cum situaţia falimentelor aproape a explodat în 2011, când pe rolul instanţei erau în total 1.432 de dosare, din care doar pe faliment au intrat 213 cauze noi.
Închiderea societăţilor din judeţ a avut efecte în continuare, pe întreg lanţul. Primii afectaţi au fost salariaţii care au rămas fără locuri de muncă şi, mai rău, fără perspectiva angajării prea curând. Din evidenţa Agenţiei Judeţene de Şomaj, rezultă că la finele anului trecut, firmele care au falimentat au “produs” jumătate din şomerii judeţului. Din cele 5.100 de persoane aflate în plată anul trecut, 2.671 sunt nemţeni care au fost disponibilizaţi din cauza restrângerii activităţii şi închiderii firmelor la care au lucrat. Iar şansele ca aceştia să-şi găsească un loc de muncă la alte societăţi sunt reduse, în condiţiile în care numărul agenţilor economici a tot scăzut în ultimii ani, iar firme nou înfiinţate au fost tot mai puţine, nemaivorbind de investiţiile străine care, la fel, s-au împuţinat.
Costurile sociale ale închiderii firmelor sunt crescute şi ca urmare a efectelor pe care lipsa locului de muncă le produce individual. Bărbaţi apţi de muncă, întreţinători de familii, şi femei încă tinere, al căror aport pe piaţa muncii ar contribui la bunul mers al economiei, ajung să se îmbolnăvească din cauza stresului, a lipsurilor şi a nevoilor pe care familiile lor le au.
Cristina IORDACHE