Poetul Mihai Eminescu și-a început cariera literară la vârsta de 16 ani, la 25 februarie 1866 (9 martie pe stil nou), când a publicat poezia „De-aș avea“ în numărul 6 al revistei „Familia“ din Pesta (Regatul Ungar), o enciclopedie de cultură și literatură condusă de publicistul și scriitorul Iosif Vulcan.
Înclinațiile poetice ale lui Eminescu au început să se manifeste cu puțin timp înainte, acesta publicând, în luna ianuarie a aceluiași an, poezia „La mormântul lui Aron Pumnul“, semnată „M. Eminoviciu“, poezie care a făcut parte din broșura „Lăcrămioarele învățăceilor gimnăziaști den Cernăuți la mormântul prea iubitului lor profesor Arune Pumnul“.
În scurt timp, tânărul poet este convins de Iosif Vulcan, chiar de la prima poezie publicată în revista „Familia“, să se semneze Eminescu, nume pe care îl va folosi pe tot parcursul vieții literare și publicistice și care va fi adoptat inclusiv de alți membri ai familiei sale. În anul 1866 publică alte șase poezii în revista din Pesta.
Lui Eminescu îi este tipărit în timpul vieții un singur volum de versuri, intitulat „Poesii“, prima ediție aparținând Editurii-Librării Socecu&Comp București. Culegerea de poezii eminesciene a apărut întâia oară la 21 decembrie 1883, când autorul se afla internat într-un sanatoriu din Germania, ediția fiind îngrijită și prefațată de Titu Maiorescu. Au urmat apoi altele două, în 1885 și 1888.
Maia Cristina MOROȘANU