114 ani de la naşterea celui mai longeviv reprezentant al sculpturii româneşti

După Cella Delavrancea, Ion Irimescu a fost al doilea artist român încă în viaţă căruia Academia Română i-a sărbătorit centenarul.

Acum 114 ani, pe data de 27 februarie 1903, venea pe lume, în comuna Preoteşti din judeţul Suceava, artistul plastic român Ion Irimescu, cel mai longeviv reprezentant al sculpturii din ţara noastră, supranumit şi „Patriarhul artelor româneşti”.

Ion Irimescu a absolvit şcoala primară din Fălticeni, între anii 1915 – 1924, ulterior urmând cursul secundar la Liceul „Nicu Gane” din aceeaşi localitate. În perioada 1924 – 1928 a fost student al Şcolii Naţionale de Arte Frumoase din Bucureşti, unde i-a avut ca profesori de sculptură pe Dimitrie Paciurea şi Oscar Han, în timpul studenţiei pictând biserica cu hramul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil din Oprişeni – Fălticeni.

În anul 1930, pictorul obţine o bursă de studii a şcolii române din Fontenay-aux-Roses. Ca urmare, pleacă la Paris şi se înscrie la Académie de la Grande Chaumière, unde lucrează sub îndrumarea profesorului Joseph Bernard, fiind influenţat de sculptura lui Antoine Bourdelle.

Debutează după absolvirea academiei, la Expoziţia de Pictură şi Sculptură din Bucureşti.

Între anii 1928 – 1930, Ion Irimescu este profesor de desen la Şcoala Normală din Fălticeni, primind, în 1932, Menţiunea de onoare a Societăţii artiştilor francezi, pentru lucrarea „Autoportret”, expusă la Salonul de primăvară de la Paris.

În perioada 1934 – 1965 este profesor la Gimnaziul „Aurel Vlaicu” din Paşcani,  la Liceul de băieţi din Slatina, la Academia de Arte Frumoase din Iaşi,  la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj și la Institutul de Arte Plastice din Bucureşti. Participă la Bienala din Veneţia, din 1956, expunând la pavilionul românesc 15 lucrări, iar în 1961 expune la Expoziţia de sculptură contemporană, organizată pe lângă Muzeul Rodin din Paris. De asemenea, artistul expune la Berna, Helsinki, Budapesta, Dresda, Moscova, Varşovia, Praga, Paris, Stockholm, Londra, Roma, Berlin, Bonn, Istanbul, Ankara, Tel Aviv, Damasc, Cairo şi Alexandria.

În 1975, Ion Irimescu donează muzeului din Fălticeni un mare număr de sculpturi şi desene, care vor constitui piatra de temelie a Colecţiei „Ion Irimescu”.

„Mulţumesc Bunului Dumnezeu că mi-a îngăduit să ating această frumoasă vârstă…”

La sfârşitul vieţii, s-a retras la Fălticeni, unde s-a ocupat de muzeul care adăposteşte jumătate din operele sale, pe care Irimescu le-a donat oraşului. Este vorba despre aproximativ 300 de sculpturi şi 1000 desene, care au alcătuit cea mai mare colecţie permanentă de autor din România. Una dintre lucrările lui, statuia prinţului cărturar Dimitrie Cantemir, se află la Biblioteca Ambrosiana din Milano, între statuile lui Dante şi Shakespeare.

Ion Irimescu s-a stins din viață la 28 octombrie 2005, când avea 102 ani. După Cella Delavrancea, a fost al doilea artist român încă în viaţă căruia Academia Română i-a sărbătorit centenarul. Evenimentul a avut loc în ziua de 27 februarie 2003, când maestrul Ion Irimescu a fost omagiat, într-o sesiune desfăşurată în aula Academiei Române. În deschiderea ceremoniei, preşedintele Ion Iliescu i-a înmânat maestrului Ordinul Naţional Serviciu  Credincios, în grad de Mare Cruce. „Dacă viaţa mea nu s-a scurs în zadar, dacă am reuşit să realizez ceva, sunt mulţumit şi vă datorez tuturor celor de faţă să trăiţi asemenea clipe de satisfacţie. Mulţumesc Bunului Dumnezeu Atotfăcătorul că mi-a îngăduit să ating această frumoasă vârstă şi că m-a înzestrat cu darul de a sluji oamenilor”, sunt cuvintele rostite, cu acea ocazie, de venerabilul artist.

Sculpturile lui Ion Irimescu, la Muzeul de Artă din Piatra-Neamţ

Între distincţiile, titlurile şi premiile primite de-a lungul vieţii sale, se numără: Mențiunea de onoare a Societății Artiștilor Francezi (1932), Premiul Fundației „Elena și Anastase Simu” (1935), Meritul Cultural în grad de Cavaler clasa I, Premiul Ministerului Culturii și Artelor (1942), titlul de Maestru emerit al artei (1954), Premiul de Stat clasa I (1955), titlul de Artist al Poporului (1964) – „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”, Ordinul Steaua României în grad de Mare Ofițer (2001), Premiul pentru Excelență în Cultura Română (2001). Între anii 1978 – 1990, Ion Irimescu a fost președinte al Uniunii Artiștilor Plastici, iar în anul 1992 a primit titlul de membru de onoare al Academiei Române.

Din numeroasa colecţie de sculptură a artistului, amintim doar câteva titluri: „Autoportret“, „Clepsidra“, „Portret florentin“, „Portret de ţărancă“, „Portret de băiat“, „Fata cu mandolină“. Irimescu a sculptat chipul unor mari oameni de cultură din România, între care Mihai Eminescu şi George Enescu. După cum mărturisesc apropiaţii, artistul era îndrăgostit de muzica şi poezia eminesciană, pe care o recita cursiv, la 100 de ani.

„Patriarhul artelor românești” este și autorul a numeroase lucrări monumentale, care pot fi admirate în toate marile oraşe ale ţării. De asemenea, sculpturile lui Ion Irimescu se regăsesc şi în expoziţia de bază a Muzeului de Artă din Piatra-Neamţ.

Irina NASTASIU