La 10 mai 1866, Carol I a venit în Bucureşti, unde a depus jurământul în faţa Parlamentului. Tot în această dată, dar în anul 1877, Carol I proclamă independenţa României. De asemenea, pe 10 mai 1881, Carol I a fost încoronat ca Rege al României.

Ziua de 10 mai a rămas în istoria poporului român ca o zi plină de semnificaţii, până la venirea comuniştilor la putere această dată reprezentând Ziua Naţională a Românilor. Ultima sărbătorire oficială a acestei zile a fost la 10 mai 1946, după instaurarea regimului comunist Ziua Independenţei României fiind mutată pe data de 9 mai. Între anii 1866 – 1947, regele, curtea, oştenii şi poporul participau, pe data de 10 mai, în biserici – la slujbe de laudă şi mulţumire, iar familia regală ieşea în mijlocul bucureştenilor, asistând la celebra bătaie cu flori de la şosea şi la focurile de artificii din Cişmigiu. „În dimineaţa zilei de 10 Mai, bubuitul tunurilor din Dealul Spirii reamintea Capitalei sărbătoarea. Pe străzile şi bulevardele pe unde avea să treacă cortegiul, casele şi prăvăliile erau împodobite cu drapele. La ferestre erau flori. Pe stâlpii înconjuraţi de verdeaţă fâlfâia tricolorul, iar portretele Regelui Carol I şi ale Reginei Elisabeta erau afişate pe la vitrinele prăvăliilor (…) Pe înserat, se aruncau cele din urmă flori, iar şoselele rămâneau ninse de petale.” (Horia Furtună, Conferinţa Radiofonică din anul 1941 – „10 Mai de altădată” – sursa: România Actualităţi). Sărbătoarea se mai numea şi „ziua triplei coroane”, deoarece era legată de trei evenimente cruciale din istoria modernă a ţării. În primul rând, pe 10 mai 1866, Carol I a venit în Bucureşti, capitala României, unde a depus jurământul în faţa Parlamentului. Tot în această dată, dar în anul 1877, Carol I proclamă independenţa României. De asemenea, pe 10 mai 1881, Carol I a fost încoronat ca Rege al României. Bătaie cu flori, la Piatra-Neamț Ziarul „România liberă” din 3 septembrie 1877 subliniază eroismul ostaşilor români, care şi-au dat viaţa pentru apărarea ţării, în Războiul de Independenţă al României (Războiul Ruso-Româno-Turc) din 1877-1878: „S-au luptat ca nişte lei copiii Carpaţilor! Împotriva întăriturilor păgâne, care zvârleau plumbi încinşi, ei şi-au aruncat piepturile înflăcărate. Au murit mulţi dar au murit ca eroi, au murit jertfindu-se pentru o patrie adevărată, pentru dreptatea trecutului glorios al României”. La acţiunile militare desfăşurate la sud de Dunăre au participat peste 52.000 militari români, din care peste 10.000 au pierit în încleştările de la Plevna, Rahova, Smârdan, Tatargik, Belogradcik şi Vidin. Şi ostaşii nemţeni au contribuit la jertfa de sânge a armatei române, între aceştia aflându-se cei din cadrul Regimentului 15 Dorobanţi. Regimentul 15 Dorobanţi avea reşedinţa la Piatra-Neamţ, din componenţa sa făcând parte două batalioane (la Piatra-Neamţ şi Fălticeni). Acest regiment a luat parte la toate cele trei războaie importante, de care a depins însăşi existenţa României. Revenirea acasă a acestei unităţi militare, după încheierea Războiului de Independenţă, este consemnată în presa nemţeană interbelică, mai exact în ziarul „Telegraful”: „În ziua de 8 august 1878, sosi bravul regiment în Piatra. Oraşul era în mare ferbere. Garda Naţională, gimnaziul (e vorba de «Petru Rareş», n.n.), cu stindardele lor, şcoalele publice cu profesorii lor şi lumea de toate clasele aşteptau cu nerăbdare semnalul muzicei de pornire. La orele 3 după masa, porniră cu toţii la bariera Bacău. Era mare entuziasm. Gorniştii Gardei Naţionale deteră semnalul. Prefectul Cortazi, Primarul Gh. Isăcescu și toate autoritățile așteptau cu nerăbdare sosirea bravului regiment, care sosește în frunte cu D-nii Maiori Macri, Jipa, căpitanii Leonte, Vasilescu, sublocot. Jormescu, Manolescu etc. Garda prezintă arma. Iar D-l Maior Macri (comandantul regimentului n.n.) se adresează d-lor Prefect, Primar, Protoiereului Nec. Conta etc., care-i felicită în numele orășenilor de bună venire. Populația striga neîntrerupt: Ura! Trăiască bravul Regiment 15 Dorobanți! Apoi începu o ploaie de buchete și coroane din partea damelor locale, la toți soldații, pe care le-au înfipt pe baionete. Astfel au sosit în piață, în fața Primăriei, unde aștepta foarte multă lume. În piața Primăriei se aranjă o masă mare, plină cu mâncăruri și băuturi pentru bravii curcani (Dorobanți). Muzica cânta Hora de la Grivița și Plevna.” (prof. Gheorghe Radu, în „Pagini alese din istoria judeţului Neamţ”, vol. I, Ed. Cetatea Doamnei, 2014, pag. 147)

Irina NASTASIU