În această zi din anul 1918, fraţii noştri ardeleni au venit la Alba Iulia, cu mic cu mare, de la intelectuali la ţărani şi cu diferite confesiuni religioase, unde au hotărât să realizeze visul de veacuri pentru unirea tuturor românilor într-un singur stat – ROMÂNIA MARE.
Marea Unire din istoricul an 1918 a fost rezultatul jertfelor neamului nostru românesc, din cele mai vechi timpuri şi până în zilele noastre.
În această zi din decembrie ne reamintim de onoarea şi demnitatea lui Decebal, de visul de-o clipă împlinit de voievodul Mihai Viteazul, care a unit laolaltă Ardealul, Moldova şi Ţara Românească, fără să ceară voie de la nici o împărăţie, precum şi de sfârşitul lui tragic din Câmpia Turzii; ne reamintim de dârzenia lui Doja şi a lui Horea, care au înfrânt rugul şi roata pentru cauza şi drepturile românilor; ne reamintim de neînduplecatul, neînţelesul şi tragicul Avram Iancu, de isteţimea căpitanilor săi care au luptat în Carpaţii Apuseni, oferind adversarilor lecţia apărării în munţi: ambuscada şi hărţuirea; ne reamintim, în această zi, de visurile frânte, nedrept de brutal, ale nevinovaţilor confraţi de la Sărmaş, Ip, Trăsnea, Moisei şi Seghed; ne reamintim de Imnul Naţional pe care l-au cântat în Transilvania, ca pe o sfântă poruncă din veac în veac, ca pe un cântec de suflet al tuturor românilor, pe care-l intonăm şi astăzi.
De 1 Decembrie ne reamintim de înţelepciunea şi providenţa pe care le-au avut Gheorghe Bariţiu, Petru Maior, Simion Bărnuţiu, Vasile Goldiş şi Vasile Lucaciu, care au apărat izvoarele limbii române, drepturile neamului nostru românesc, puterea Bunului şi Singurului Dumnezeu.
1 Decembrie a fost şi este ziua cea mai importantă din trecutul, prezentul şi viitorul României. Anul 1918 a însemnat momentul istoric de reconstituire, ca stat suveran, a naţiunii române pe vechiul teritoriu al Daciei Felix, care se formase în urmă cu aproape 2000 de ani.
Hotărârile Adunării de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 au fost aprobate de Tratatul de Pace de la Trianon, după primul război momdial, prin care puterile aliate au declarat că Ardealul aparţine României şi au stabilit graniţele teritoriale cu Ungaria, care sunt în vigoare şi astăzi. Acest fapt a fost confirmat şi prin pacea de la Paris, de după cel de-al doilea război mondial.
Guvernele iredentiştilor maghiari nu au acceptat prevederile acestui tratat. Sunt voci care se aud şi astăzi şi care pun sub semnul întrebării existenţa Statului Român Naţional.
În anul 1940, Ungaria, cu concursul Germaniei şi Italiei Fasciste, prin Dictatul de la Viena, rupe din trupul ţării noastre nordul Ardealului, care a fost eliberat după 23 august 1944.
Acţiunile Ungariei pe plan militar şi diplomatic, în trecut şi prezent, sunt ostile ţării noastre şi nesocotesc hotărârile organismelor internaţionale. Aşa se explică invazia trupelor lui Bela Kun, din 1919, pe teritoriul Transilvaniei, pentru a anula hotărârea ardelenilor de unire cu ţara, acţiune finalizată printr-un act militar între Ungaria şi România, când trupele noastre au ocupat Budapesta şi au impus respectarea hotărârii de la Alba Iulia.
În contextul zilelor noastre, când România este parte integrată a Uniunii Europene şi a NATO, noi românii trebuie să fim mai uniţi, să punem pe primul plan interesul naţional, să explicăm şi altor ţări că noi am fost aici dintotdeauna, că nu am venit de pe alte meleaguri, cum este cazul altor popoare.
În această zi sfântă şi dragă, se cuvine să ne plecăm cu pioşenie în faţa înaintaşilor noştri, care s-au jertfit pe altarul patriei pentru realizarea unităţii naţionale a tuturor românilor.
Ne exprimăm încrederea în conducerea de stat, în oştirea ţării, cu speranţa că vor dovedi aceeaşi dăruire pentru patrie, promovând adevăratele valori şi spiritul militar românesc, atât de necesare în conjunctura internaţională a vremurilor pe care le trăim.
Preşedintele Filialei Neamţ
a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere
General de brigadă (r) Octavian MANCU