Cînd împătimiţii de istorie credeau că au citit totul despre mareşalul Antonescu, istoricul ieşean Gh. Buzatu le-a făcut o surpriză. Le-a oferit o nouă carte despre controversatul apărător al României Mari. Numele ei? "Execuţia Mareşalului Antonescu", Ed. "Demiurg", Iaşi. De fapt, o completare a unei "trilogii" intitulată "Mareşalul Antonescu în faţa istoriei", vo, I, II, III, Iaşi, 1990. În cele peste 400 de pagini ale noii cărţi, cititorul găseşte o vastă documentaţie: acte, memorii şi comentarii de-a dreptul zguduitoare. De un mare interes se bucură deciziile instanţelor judecătoreşti din epocă. Care hotărîri ne prezintă o justiţie tot legată la ochi. De aceea, reputatul cercetător pledează pentru o rescriere a istoriei. Pentru o reanalizare atentă a marilor procese politice intentate unor "actori" ai istoriei. Sînt vizate: procesul comuniştilor din Dealul Spirii (1922), procesul lui Corneliu Zelea Codreanu (1938), procesul guvernării Antonescu (1946), procesul soţilor Ceauşescu (1989). Care proces, după unii a durat 45 de minute şi s-a terminat în faţa plutonului de execuţie de la Tîrgovişte. Fără recurs.
RomÂnia a avut trei mareşali: Averescu, Prezan şi Antonescu. Dacă primii doi s-au bucurat de cinstire şi onoruri, Antonescu a avut un destin tragic, deşi mitul său a reuşit să supravieţuiască atîta vreme. Pînă şi numele Antonescu a devenit incomod şi dubios pentru mulţi. A fost vărsat în istoria interzisă. Evident, după comunizare. Poate de aceea, liderul liberal Crin Antonescu se bucură astăzi de atîta popularitate. Serviţi o dovadă hazlie în sprijinul celor spuse? În anii liceului am avut o profesoară cu numele Antonescu. Săptămînal era chemată la Secu pentru "declaraţii". Motivul? Se numea cum se numea şi irita. Neam de neamul ei nu s-a implicat în politică, dar... vigilenţa nu strică. Aşa că doamna Antonescu cînd apărea la şcoală, cînd dispărea. După Revoluţie se părea că Mareşalul va fi reabilitat. N-a fost. Vorbele pompoase rostite la Piatra- Neamţ la dezvelirea bustului din zona Gării- "prin acest gest facem o reparaţie istorică"- s-au dove­dit efemere. Paradoxal, după ceva timp, bustul Mareşalului, ridicat prin contribuţia ve­teranilor, a dispărut. Pietrenii n-au uitat. N-au uitat nici vizita făcută de Conducătorul Statului la Piatra- Neamţ în vara anului 1941. Cînd a venit cu trenul blindat "Patria". Cînd   s-a rugat la Catedrala "Sf. Ioan Botezătorul"- ctitoria lui Ştefan cel Mare. N-au uitat nici istoricele vorbe adresate soldaţilor români: "Vă ordon: Treceţi Prutul! Reîmpliniţi în trupul Ţării glia străbună a Basarabilor..." Şi totuşi, concetăţenii noştri vîrstnici au uitat ceva, esenţial. Pe vremea vizitei în urbea noastră, Ion Antonescu era general. A devenit mareşal mai tîrziu, la 22 august 1941. De aceea aserţiunea Mareşalul Antonescu a fost la Piatra- Neamţ este greşită.
Revenind la proaspăta carte a lui Gh. Buzatu "Execuţia Mareşalului Antonescu", precizăm că autorul nu înceracă să reabiliteze pe nimeni. Mareşalul a fost reabi­litat de istorie pentru faptele sale. Şi apoi, istoricul de profesie e dator să-şi suspende simpatiile sau antipatiile. Să analizeze totul prin prisma faptelor, pe bază de documente clare, texte imposibil de negat. Ultima cerinţă? Toate mărturiile folosite trebuie ve­rificate din cel puţin trei surse credibile. Cine a văzut execuţia Mareşalului la televizor, după filmul realizat la 1 iunie 1946, de către operatorul Gologan, poate distinge cu uşurinţă adevărul de fabulaţie. Sfatul subsemnatului? Citiţi cartea, merită! Vă completaţi cunoştinţele istorice. Mareşalul şi epoca sa, 1940- 1944 fac parte din istoria neamului, indiferent de simpatiile dvs. politice.
Dumitru RUSU