Sâmbătă, cea mai mare procesiune din Neamţ

25/06/2018

Evenimentul a urmat proclamării locale a canonizării sf. Gheorghe Pelerinul

Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a oferit parohiei din Piatra Neamţ o raclă cu un fragment din moaştele Sfântului Gheorghe Pelerinul

Mii de enoriaşi de la Protopiatele Piatra Neamţ şi Roznov, în fruntea cărora s-au aflat preoţii din parohiile acestor protopiate, au pornit sâmbătă seara întrun pelerinaj închinat Sf. Ioan Botezătorul, patronul spiritual al oraşului Piatra Neamţ. Moaştele Sfântului Gheorghe Pelerinul au fost purtate în procesiune pe următorul traseu: Biserica „Sfântul Ioan” – Domnesc – Teatrul Tineretului – Casa de Cultură – Muzeul de Istorie – Hotel Ceahlău – Consiliul Judeţean Neamţ – Biserica „Sfântul Ioan” – Domnesc Proclamarea locală a canonizării Sfântului Gheorghe Pelerinul a avut loc la Biserica „Sfântul Ioan Domnesc” din Piatra Neamţ, acolo unde, în turnul clopotniţă al lăcaşului de cult a vieţuit în nevoinţă Moş Gheorghe din 1895 până la sfârşitul vieţii sale în 1916. Ceremonia a avut loc după slujba Vecerniei unită cu Litia, oficiată pe o scenă amenajată în apropierea bisericii ctitorită de Sfântul Ştefan cel Mare. Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor şi Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul Europei de Nord, au oficiat slujbele de seară şi ceremonia de proclamare a canonizării, pe platoul Curţii Domneşti din Piatra Neamţ.

„A fost diamant strălucitor pentru că s-a format în adâncimi de smerenie, de rugăciune și de psaltire”

Tomosul sinodal a fost citit, imediat după Vecernie, de Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, după care a fost cântat troparul Sfântului Gheorghe Pelerinul. În continuare, a rostit un cuvânt de binecuvântare și de învățătură Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan: „Dau, împreună cu dumneavoastră, slavă lui Dumnezeu Celui în Treime lăudat că a binecuvântat această parte de țară cu un geniu al sfințeniei întruchipat în persoana Sfântului Gheorghe Pelerinul. Cine a fost acest sfânt? Cum s-a nevoit? De ce-l cinstim? Pe lângă cele deja enunțate în decizia Sfântului Sinod al Bisericii noastre cu privire la acest lucru, pot doar atât să spun: Sfântul Gheorghe Pelerinul și ceilalți asemenea lui au fost trimiși pe pământ tocmai pentru că noi, oamenii, de cele mai multe ori, am pierdut calea cea autentică a Evangheliei. De multe ori, viața creștină s-a îndepărtat de adevărata sa direcție și țintă și atunci au apărut oameni ca Sfântul Gheorghe, care au lăsat totul, au luat Crucea, au urcat pe ea, ca să dăruiască din nou oamenilor direcția cea clară care duce către Împărăția Cerurilor. Rostim de multe ori pe zi Rugăciunea «Tatăl nostru » și spunem «precum în Cer, așa și pe pământ», dar numai oameni ca Sfântul Gheorghe Pelerinul au trăit aici pe pământ deja în ambianța cea sfântă a Împărăției Cerurilor, adică au coborât Cerul pe pământ sau, prin ei, pământul s-a ridicat la Cer. Îl putem numi ca pe un alt Ilie, care a primit prin post și rugăciune atâta putere de la Dumnezeu, încât poruncea norilor să plouă și ploua, poruncea cerului să înceteze ploaia și înceta. Așa și Sfântul Gheorghe poruncea trenului să pornească sau să oprească; cei care ați citit viața lui și mărturiile contemporanilor săi știți foarte bine la ce mă refer. L-am putea numi pe Sfântul Gheorghe Pelerinul ca om al rugăciunii curate, diamant strălucitor sau, poate preluând un limbaj modern, omul de esență pură. A avut rugăciune curată pentru că s-a adâncit atât de mult în Dumnezeu tot atât cât Dumnezeu își făcea lucrarea printr-însul; putem spune despre Sfântul Gheorghe că nu mai trăia el, ci Hristos trăia într-însul. Mărturiile, în mod special a celor din Piatra Neamț, fie că erau ortodocși, catolici, evrei, unii chiar atei, adeveresc că acest om a fost stâlp și prezență a lui Dumnezeu în viața cetății de atunci. A fost diamant strălucitor pentru că s-a format în adâncimi de smerenie, de rugăciune și de psaltire. A fost om de esență pură, pentru că ajunsese la ceea ce ar trebui să ajungă în cele din urmă tot creștinul: inimă curățită de tot păcatul, minte luminată cu puterea Duhul Sfânt, trup și suflet despătimite cum rar se întâmplă chiar și în viața monahală. A ajuns la starea bărbatului desăvârșit, la vârsta deplinătății în Hristos. Dăm slavă lui Dumnezeu că s-a împlinit și această lucrare, astfel încât ceea ce era în mintea și evlavia multor credincioși, a măicuțelor de la Mănăstirea Văratic și a multor oameni mai în vârstă, să se împlinească, anume ca Moșul Gheorghe Lazăr, așa cum îl știau toți, să devină Sfântul Gheorghe Pelerinul și să fie cinstit de toți credincioșii”.

La final, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a oferit parohiei din Piatra Neamţ o raclă cu un fragment din moaştele Sfântului Gheorghe Pelerinul. moaştele Sfântului Gheorghe Pelerinul au fost purtate în procesiune pe următorul traseu: Biserica „Sfântul Ioan” – Domnesc – Teatrul Tineretului – Casa de Cultură – Muzeul de Istorie – Hotel Ceahlău – Consiliul Judeţean Neamţ – Biserica „Sfântul Ioan” – Domnesc.

Sfântul desculț care știa Psaltirea pe de rost

Sfântul Gheorghe s-a născut în anul 1864, în Şugag (astăzi în judeţul Alba). După ce a trăit 14 ani în căsnicie, în anul 1883, cu încuviinţarea soţiei, a luat hotărârea să meargă la Ierusalim, ca pelerin. Luând cu sine Evanghelia şi Psaltirea, a mers pe jos până la Constanţa, apoi cu vaporul până la Ierusalim. Apoi s-a dus şi la Betleem, Ierihon, Iordan, Nazaret, Tabor. A rămas 40 de zile în nevoinţă aspră şi post, în pustia Egiptului de Sus. La un moment dat, suferind multe ispite de la diavolul, pentru a se întări în răbdare şi în smerenie, a decis să umble desculţ şi cu capul descoperit până la sfârşitul vieţii, indiferent de anotimp. După ce a mers în pelerinaj şi la Sfântul Munte Athos, s-a întors în satul său, dar n-a rămas mult timp aici, ci şi-a început călătoria, ca în vremurile apostolice, făcându-se pelerin străin şi călător în hotarele ţării. În 1895, dreptcredinciosul Gheorghe a trecut Carpaţii şi s-a aşezat la Piatra Neamţ, unde a primit o cămăruţă în turnul clopotniţă al Bisericii „Sfântul Ioan” – Domnesc. A ajuns cunoscut de preoţi, călugări şi mireni, care îl preţuiau ca pe un adevărat om duhovnicesc. Noaptea dormea cel mult trei ore în chilia sa din turn, apoi, în biserică, înălţa rugăciuni către Dumnezeu şi făcea sute de metanii. Ziua străbătea străzile oraşului, şoptind neîncetat psalmi, desculţ şi cu capul descoperit, vara şi iarna.

Lasa un comentariu