Organizată pentru a marca trecerea a 158 de ani de la Unirea Principatelor Române, expoziția „Portrete în istorie“ constituie o provocare pentru nemțenii pasionați de istorie și artă. Voievozi români, domni fanarioți, pământeni, regulamentari, oameni politici de marcă, personalități ale vieții cultural-științifice, regi, regine și prinți ne sunt redați de unii dintre cei mai buni plasticieni ai secolului al XIX-lea. Familiare din manualele de istorie, cataloagele sau lucrările de artă de pe simezele Muzeului de Istorie și Arheologie, personalitățile neamului nostru țes povestea istoriei naționale din perspectiva celor care au avut ca ideal Unirea sau care, într-un mod sau altul, s-au confruntat cu acest deziderat de veacuri al românilor.
Despre expoziția deschisă până la sfârșitul lunii martie la Muzeul de Istorie și Arheologie, am aflat detalii de la muzeograful dr. Mihaela-Cristina Verzea, șeful secției de Istorie din cadrul Complexului Muzeal Județean Neamț și organizator al evenimentului.
Reporter: Expoziția deschisă la Muzeul de Istorie și Arheologie cuprinde un număr de 33 de lucrări de artă din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României, lucrări care concentrează 300 de ani de istorie și 200 de ani de pictură. Vă rugăm să ne spuneți, pe scurt, povestea acestei expoziții.
Mihaela Verzea: Ca organizatori, trebuie să recunoaștem faptul că nu ne putem asuma rolul de inițiatori ai unui astfel de proiect. În urmă cu câțiva ani, în holul central al vechiului Palat al Poștelor de pe calea Victoriei, actualul sediu al Muzeului Național de Istorie a României, se vernisa o expoziție temporară având cam același titlu, „Portret în istorie“, mai amplă decât aceasta pe care o propune publicului nemțean la început de an Complexul Muzeal Județean Neamț, cu atât mai mult cu cât în varianta bucureșteană ea era îmbogățită cu o serie de obiecte care au aparținut personajelor istorice reprezentate.
Selecția noastră a fost impusă, pe de o parte, de criteriul tematic, considerând că actorii acestui demers muzeografic trebuie să fie legați de lupta pentru unire, de crearea statului național român modern, independent, și de criteriul financiar pe de altă parte, deoarece o asociere a lucrărilor de artă cu piese de patrimoniu care au aparținut figurilor ilustre din expoziție ar fi ridicat foarte mult costurile acestui eveniment cultural.
Rep.: În ce constă importanța acestui proiect expozițional?
M.V.: În primul rând, bunăvoința „navei amiral a muzeologiei românești“, așa cum este adeseori menționat Muzeul Național de Istorie a României, în a împrumuta bunuri culturale de valoare istorică și artistică excepțională, în fapt aceste lucrări compunând în marea lor majoritate tezaurul patrimoniului cultural național mobil, trebuie apreciată. Ne dorim ca, prin astfel de expoziții, să creștem „calitatea publică a muzeului“. Cu alte cuvinte, sperăm ca instituția noastră să fie identificată și pe viitor cu un set de calități care să asigure muzeului statutul de „instituție agreată, necesară și vizitată de public“. Într-un moment în care avem nevoie de repere morale, de redescoperirea valorilor autentice, într-un moment în care profesorii de istorie reclamă calitatea manualelor școlare și timpul limitat alocat studierii acestei discipline, Complexul Muzeal Județean Neamț își asumă funcția de continuator al procesului de educație. Educația prin muzeu devine astfel complementară educației școlare.
Rep.: Care ar fi motivele pentru care vizitarea expoziției „Portrete în istorie“ ar trebui să reprezinte o prioritate pentru publicul nemțean?
M.V.: În primul rând, ne aflăm în fața unei situații irepetabile, întrucât, într-un timp nu foarte îndepărtat, aceste lucrări de artă vor fi integrate circuitului expoziției permanente a Muzeului Național de Istorie a României, cu alte cuvinte, reunirea acestor opere nu va mai fi posibilă. De asemenea, un interes deosebit îl reprezintă valoarea artistică, dar și semnificația istorică a exponatelor.
Arta primei jumătăți a secolului XIX a avut, indiscutabil, un rol social. Protagoniștii ei și-au asumat timpul istoric, implicațiile culturale și naționale specifice „secolului națiunilor“. Portretele-efigie pe care le putem admira la Muzeul de Istorie și Arheologie din Piatra Neamț s-au născut din dorința aprinsă a artiștilor de a-și elogia conducătorii purtători ai ideilor revoluționare. Ioan D. Negulici, Gheorghe Tătărescu, Mișu Popp, Barbu Iscovescu sunt poate cele mai importante nume din galeria pictorilor semnatari ai lucrărilor de artă aduse de la Muzeul Național de Istorie a României, reprezentându-i pe domnitorii Alexandru Dimitrie Ghica, Barbu Știrbey, pe Nicolae Bălcescu, Avram Iancu sau Simion Balint.
Rep.: Care ar fi „piesele de greutate“ ale expoziției?
M.V.: Lucrarea cu cea mai mare valoare estimată din întreaga expoziție este „Autoportret“ de I.D. Negulici, considerat cel mai valoros pictor al primei jumătăți a secolului al XIX-lea. De asemenea, Gheorghe Tătărescu, cel mai important pictor religios al secolului al XIX-lea, este prezent în expoziția noastră prin portretul-efigie al lui Nicolae Bălcescu, realizat la Paris în anul 1851. De altfel, un moment definitoriu în devenirea artistică a lui Tătărescu l-a constituit întâlnirea din primăvara anului 1847 cu Nicolae Bălcescu și cu Ion D. Aricescu. A devenit sensibil la problemele sociale ale epocii, conștient fiind de faptul că arta trebuia să fie de folos țării în care se născuse. Astfel se explică realizarea „emblematicelor alegorii“, „Deșteptarea României“ și „România plângând la sarcofagul Libertății“, lucrări care au atras atenția opiniei internaționale asupra situației politice din Țările Române.
Lucrarea „Simion Balint“, semnată de Barbu Iscovescu, un alt reprezentant de seamă al mișcării artistice pașoptiste, are, la rândul ei, o istorie interesantă. Atât personajul, preotul de la Roșia Montană, cât și pictorul au fost implicați direct în Revoluția de la 1848, primul militând pentru recunoașterea drepturilor românilor din Transilvania, cel de-al doilea realizând stindardul mișcării, cu deviza, „Dreptate și Frăție“.
Nu în ultimul rând, oferim câteva date biografice referitoare la Mișu Popp, prezent în expoziția noastră prin portretele lui Avram Iancu, haiducul Radu Anghel (lucrare terminată în anul 1885 și participantă la Expoziția Universală de la Paris din 1887), Mihai Eminescu și Gheorghe Lazăr. Fiu al unui important zugrav de biserici, pictorul transilvănean își găsește locul alături de Theodor Aman, Carol Popp de Szathmary.
Rep.: Se cuvine să amintim, în încheiere, numele celor care au pus umărul la organizarea acestui eveniment inedit la Piatra Neamț…
M.V.: Organizarea expoziției a fost posibilă grație bunei colaborări a Complexului Muzeal Județean Neamț cu Muzeul Național de Istorie a României. Mulțumirile noastre se îndreaptă către domnul director general, dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu, doamna dr. Oana Ilie, șef secție Istorie și domnul dr. Florin Georgescu. Echipa de organizare a acestui excepțional eveniment expozițional include conducerea Complexului Muzeal Județean Neamț și pe specialiștii instituției: dr. Mihaela-Cristina Verzea, curatorul expoziției, Florentina Buzenschi și Violeta Dinu și, nu în ultimul rând, Lucian Uță, Florin Macoveiu și Alexandru Gafincu.
Irina NASTASIU