Plante uitate: știrul

19/05/2017

*Mai hrănitor decât porumbul și grâul

Disprețuit și ponegrit, considerat bun doar pentru porci, știrul este, de fapt, foarte bogat în vitamine și minerale. În scrierile sanscrite, planta este menționată cu rangul de regină a nemuririi, aztecii o socoteau hrană a imortalității, iar grecii antici o denumeau „amaranthus“ – planta care nu moare.

Denumit și „boabele lui Dum­ne­zeu“, știrul era la fel de prețios ca au­rul. Popoarele precolumbiene, aztecii și incașii, au fost primii care au descoperit că știrul este cu mult mai hrănitor decât porumbul și grâul, cu un bogat conținut în substanțe nutritive, vitamine și minerale, un excelent energizant.
*Plantă de ori­gine divină
Știrul nu era numai un produs alimen­tar de bază, ci și un remediu aproape mi­raculos, ameliorând durerile he­mo­roi­dale și tratând răceala, dia­reea, tul­burările nervoase, diversele afecțiuni ale pielii. Cu sirop de știr erau hrăniți toți copiii nou-năs­cuți, iar războinicii îl consumau pentru a dobândi energie și putere în cam­paniile lungi și dure. Cu pro­prietățile sale unice, știrul era socotit o plantă de ori­gine divină, un dar oferit de zei oamenilor, fiind ve­ne­rat și folosit ca element sacru în ritualurile reli­gioase.

Treptat, planta a fost dată uitării. Abia în se­colul al XX-lea, oamenii de știin­ță au început să studieze atent pro­prietățile știrului, des­coperind că planta are un conținut ridicat, dar echilibrat de proteine și este extrem de bogată în vitaminele A, K, complexul de B-uri, C, E, acid folic, aminoacizi și săruri minerale: cal­ciu, fier, mag­neziu, potasiu, zinc, cupru.
*Culegere, conservare, efecte terapeutice

Toți cei care intenționează să testeze proprietățile curative atât de complexe și diverse ale știrului trebuie să cunoască „regulile“ de culegere, depozitare și pre­pa­­­rare a ceaiurilor, tincturilor și solu­țiilor. De la știr se consumă atât partea verde, tulpina și frunzele, cât și se­min­țele. Frunzele, asemănătoare ca aspect, dar și ca gust cu spanacul, îl pot înlocui pe acesta cu succes. Se pot adăuga la ciorbe, tocănițe sau salate. Semințele sunt mai sănătoase consu­mate crude, însă se pot prăji.
Planta poate fi recoltată atunci când ajunge la o înălțime de 25-30 de centi­metri, cel mai propice mo­ment fiind în luna august. Frunzele, folosite ca ingre­dient alimentar, se culeg din partea cea mai de jos a tulpinii, pe întreg parcursul verii și până toamna târziu. Semințele sunt bune de cu­les atunci când se scutură ușor.

Tina CONDREA-ZĂPODEANU

Lasa un comentariu