Părintele Justin – cetăţean de onoare la Poiana Teiului

03/09/2013

parintele Iustin Parintele-Hariton-Negrea-Noul-staret-al-Manastirii-Petru-Voda-dupa-Parintele-Justin-Parvu

* Distincţia i-a fost oferită în 2004 pentru merite deosebite la popularizarea localităţii Petru Vodă

“El a făcut tot acolo, noi doar i-am dat terenul”, zice primarul Petru Bâia

 

Maramureşul nu a luat-o înaintea Neamţului când a avut iniţiativa de a-i acorda părintelui Justin Pârvu titlul de cetăţean de onoare al oraşului Baia Sprie. Comuna Poiana Teiului, unde arhimandritul a ridicat lăcaşurile de închinăciune de la Petru Vodă, l-a inclus încă din 2004 în rândul vârfurilor localităţii.

“El a făcut tot acolo, fără nici un sprijin”, ne-a declarat Petru Bâia, primarul de Poiana Teiului. “Se cuvenea să facem şi noi măcar atât, mai ales că nimeni nu a făcut cunoscut satul mai mult decât el”.

Părintele Justin Pârvu a trecut la Domnul în ziua de 16 iunie, iar pe 27 iulie, după pomenirea de 40 de zile, noul stareţ – părintele Hariton Negrea- i-a succedat aşa cum şi-a dorit marele duhovnic.

“Relaţia cu Părintele Justin a fost cea mai puternică relaţie cu un om din viaţa mea”, avea să mărturisească noul stareţ. “Relaţia cu Părintele Justin a fost cu totul specială pentru că era prezent tot timpul în obştea pe care dânsul o supraveghea. Mă spovedeam de două ori pe săptămână, uneori şi de trei ori pe săptămână la Părintele Justin. Primeam răspunsuri la problemele de viaţă duhovnicească şi implicit şi pentru viaţa prietenilor mei, a părinţilor, a rudelor mele, răspunsuri impecabile. Consider că Părintele Justin a fost pe lângă un mare duhovnic şi un mare psiholog. Nu-mi amintesc niciodată să mă fi certat cu ceva. Nu-mi amintesc să nu fi greşit eu cu ceva. Ştiam că greşesc şi că fac erori, dar Părintele Justin a avut suficient tact, atâta experienţă duhovnicească încât să îndrepte lucrurile fără ca cineva să-l fi influenţat în privinţa asta. Am văzut cu ochii mei minunile lui pe care nimeni nu poate să mi le şteargă vreodată. Am trecut prin toate ascultările pe care Părintele Justin mi le-a oferit şi nu-mi aduc aminte să fi fost vreo ascultare pe care să nu o fi făcut şi eu. Dacă împlineam un lucru din cadrul ascultării şi nu-mi împlineam rânduielile mele de rugăciune, ziua aceea nu era considerată ca fiind realizată. De aceea, ne preciza înainte de a începe o acultare, cât efort trebuie să depunem în aşa fel încât rugăciunea să nu ne lipsească şi biserica şi slujbele, la fel, să nu ne lipsească”.

C.M.