În vremurile de altădată, actul de ctitorire nu s-a rezumat doar la edificarea de biserici. El a însemnat și înzestrarea locașurilor de cult cu cărți uzuale, cu vase și țesături liturgice, cât și asigurarea bazei materiale necesară pentru o funționare normală a operei ctitorului. Cinstirea donatorilor inițiali și „ulteriori“ s-a realizat adesea prin așezarea mormintelor acestora în interiorul bisericilor și prin includerea lor și a familiilor în pomelnice, pentru a fi amintiți la toate slujbele.
După construirea Bisericii Domnești cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul“ din Piatra, Ștefan cel Mare i-a hărăzit numeroase cărți. Cu excepția uneia, ele s-au pierdut în învălmășeala istoriei, fie ca urmare a deselor incursiuni armate prădalnice, fie datorită neglijenței oamenilor. Chiar și în lipsa unui inventar, putem presupune că în acea ladă „plină cu cărți vechi și cu manuscrise, slavone și române“, ce exista în pridvorul bisericii ștefaniene pietrene, la mijlocul secolului al XIX-lea, dispărută la sfârșitul aceluiași veac, după cum arăta episcopul Melchisedec, se aflau, poate, valori inestimabile.
Singurul manuscris de la Ștefan cel Mare ce a aparținut Bisericii Domnești din Piatra se păstrează astăzi în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României din București (manuscris nr. 17.214), unde a poposit în 1956, după o „călătorie“ de cel puțin 4.500 de km! Comandat de voievodul Moldovei ieromonahului Spiridon de la Mănăstirea Putna, Tetraevanghelul conține următoarele însemnări: „Binecinstitorul Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, care tânjind după dragostea <lui Hristos> și iubitor al cuvintelor lui Hristos fiind, cu râvnă a dat și s-a scris și s-a ferecat acest Tetraevanghel și l-a dăruit spre rugă sieși și doamnei lui, Maria, și copiilor lor, în biserica din curțile sale cele de pe Bistrița, unde este hramul Nașterii Cinstitului și Slăvitului Prooroc Înainte Mergătorul și Botezătorul Ioan, al domniei sale an 40 și al șaselea curgător. Și s-a sfârșit cu mâna mult păcătosului, nevrednicul ieromonah Spiridon, în Mănăstirea Putnei, în anul 7010 <1502>, luna aprilie, 23 de zile“( fila 271), și „Binecinstitorul și de Hristos iubitorul domn, Io Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, care tânjind după dragostea <lui Hristos> și iubitor al cuvintelor lui Hristos fiind, cu râvnă a dat și s-a scris și s-a ferecat acest Tetraevanghel și l-a dăruit spre rugă sieși și doamnei lui, Maria, și copiilor lor, în biserica din curțile sale cele de pe Bistrița, unde este hramul Nașterii Cinstitului și Slăvitului Prooroc Înainte Mergătorul și Botezătorul Ioan, în anul 7010 <1502>, iar al domniei sale în anul al 40 și șaselea curgător. Și s-a sfârșit cu mâna mult păcătosului, nevrednicul ieromonah Spiridon, în Mănăstirea Putnei, în anul luna iunie, 24 de zile“ (fila 271 v.).
Cu excepția datelor la care au fost consemnate, cele două însemnări sunt identice; „dubletul“ s-ar putea explica prin aceea că autorul manuscrisului a dorit să consemneze diferit data finalizării operei sale și momentul când acesta a fost ferecat! În lipsa unei precizări clare referitoare la locul în care se afla beneficiarul cărții, pentru evita greșeala identificării acestuia cu Mănăstirea Bistrița, Constantin Turcu a arătat că doar Piatra avea curți domnești și o biserică ce purta hramul „Nașterii Sf. Ioan Botezătorul“.
După anul 1502, Tetraevanghelul Ieromonahului Spiridon a avut un trecut zbuciumat. Credem că între 1502 și 1615 acest manuscris s-a aflat doar la Piatra. În 1615, în contextul luptelor pentru tron, trupe poloneze conduse de Mihail Wisinowiecki și Samuel Korecki (gineri ai lui Ieremia Movilă) au pătruns în Moldova și au jefuit și târgul de sub Cozla. Biserica lui Ștefan cel Mare a fost prădată la rândul ei; manuscrisul la care ne referim a luat drumul pribegiei și a fost donat bisericii ortodoxe Sfântul Ioan Botezătorul din Camenița – Polonia. Înainte de 1863, cartea a fost cumpărată de negustorul Constantin Băcalu Poporanu și donată Bisericii Domnești „Sfântul Nicolae“ din Iași, unde i s-a refăcut ferecătura.
Între 1884 și 1904, în contextul refacerii bisericii de mai sus, Tetraevanghelul ieromonahului Spiridon a fost transferat la Muzeul Național de Antichități din București. Aici a rămas până în 1916, când a luat drumul pribegiei, spre Rusia, fiind unul din numeroasele bunuri de patrimoniu pe care guvernul român le-a evacuat spre răsărit, gândind că așa era mai bine, în contextul războiului. Rușii au confiscat întreg tezaurul, inclusiv fosta nestemată a bisericii pietrene.
În 1956, printre cele 39.320 de piese (33.068 erau monede) returnate de sovietici României s-a aflat și Tetraevanghelul din 1502 al ieromonahului Spiridon de la Putna. După aproape patru decenii de înstrăinare, manuscrisul a poposit în Muzeul Național al României din București, unde se găsește și astăzi.
Mihai GICOVEANU