O destituire abuzivă („Cazul Alui Gheorghe“)

15/05/2017

1.Anul 1946. Alegeri. Ultima alegătoare, mătușa Raluca, săraca satului. Bătrână, în zdrențe și desculță. Când iese din cabina de vot, este întâmpinată de către președintele comisiei care supraveghea procesul electoral, care o întreabă : „Mata ai votat Soarele, nu-i așa?“ Mătușa Raluca îi răspunde: „Nu, nu! Am votat Ochiul, mămuță!“. Președintele rămâne interzis. Ulterior, românii aflau că, bulversat de rezultatul alegerilor, Gheorghiu-Dej i-a telefonat lui Stalin: „Ce ne facem, Iosif Visarionovici? Țărăniștii au obținut majoritatea covârșitoare a voturilor?“ . Imperturbabil, Stalin îi răspunde: „Bă, Gheorghe, tu nu ai habar că majoritatea covârșitoare a românilor au votat Soarele, adică pe comuniști, prostule, și nu pe țărăniști. Acest rezultat să-l dați publicității; Armata sovietică este la București, încât nu aveți de ce să vă temeți“.

  1. Astfel, temeinic instalat, regimul comunist, deși ilegitim, a luat în stăpânire țara cu tot ce se afla aici. În prima fază, ilegitimul regim a fost eleticid, adică a purces la suprimarea, sistematică, a elitei morale, intelectuale și economice care refuza să coopereze cu „noul curs“. În a doua fază, regimul a rămas axiofob, adică ostil în raport cu valorile. Vârful de lance a fost îndreptat împotriva intelectualilor care pot dezvolta perspective critice asupra societății, perspective prin care să contrazică valorile oficiale. În Decembrie 1989, revoluția a fost confiscată de o nomenclatură însetată de putere, antiliberală și antiintelectuală, regim vinovat de fratricidul din Decembrie 1989 și de cel din Iunie 1990, de devalizarea economiei naționale și de promovarea, la toate nivelurile, a celor necondiționat fideli partidului-conducător și a valorilor agreate de acesta. Efectele acestei „viziuni“ s-au prelungit până azi…
  2. Noiembrie 1947. Am 10 ani. De mână cu mama, mergem la școală, convocați de directorul școlii – care ne informează că, potrivit ordinului primit de la București, urmează să înmâneze certificate de 4 clase celor care nu au fost la școală, nu înainte însă că analfabeții să răspundă unor elementare întrebări. Astfel, începe neașteptatul și spectaculosul „pelerinaj“. În ordine alfabetică, fiecare analfabet este chemat la catedră unde directorul îl întreabă: „dacă mergi la piață cu 10 ouă și ți se oferă pentru fiecare câte 1 leu și jumătate, cu câți banii vii acasă?“ Și altele asemenea ușoare întrebări. Fiecare răspunde cum poate, dar atunci când vine rândul mătușii Maria, vecina noastră, aceasta nu-i în stare să iasă din încurcătură. Exasperat, directorul întreabă: „Cine conduce țara noastră, mătușă Marie?“. Înseninată, mătușa Maria răspunde: „Asta știu: pe țara noastră o conduce tovarășul Stalin!“. Sala, supraaglomerată, clocotește de râs: cum să ne conducă Stalin, câtă vreme Regele se afla încă pe tron etc!? În puținătatea ei, însă, vai, mătușa Maria cam avea dreptate: densa și malefica umbră a tătucului de la Kremlin a dăinuit decenii în șir asupra noastră și nici azi nu a dispărut de tot…
  3. În mai 2017, presa locală ne informează că domnul Adrian Alui Gheorghe, directorul-manager al Bibliotecii „G.T. Kirileanu“, este îndepărtat din funcție, deoarece, la evaluarea activității, nu a obținut note de trecere. Cine sunt evaluatorii?! Ce expertiză au ei în domeniul biblioteconomiei?! Cine i-a validat pe „experții“ evaluatori?! Mister… Evident, scandaloasa demitere este un act deliberat politic, deoarece toți oamenii de bună-credință din județ și din țară știu că Adrian Alui Gheorghe – „autorul unui raft intimidant de cărți, poet de o halucinantă autenticitate, unul dintre cei mai interesanți romancieri contemporani, promotor al prieteniei întru poezie, fără termen de comparație în istoria literaturii romane“, cum scrie, recent, Ana Blandiana – a făcut mult bine prestigiului municipiului și județului: colocvii, concursuri, reviste, conferințe, Eminescu pe soclu, strada Aurel Dumitrașcu, Meridianul Ozana, Galeria „Lascăr Vorel“ etc., merite pentru care a primit titlul de cetățean de onoare al municipiului și medalia Meritul Cultural în grad de Cavaler, două premii ale Uniunii Scriitorul, un premiu al poeților din Balcani, alte 30 de premii naționale etc. Evident, Adrian Alui Gheorghe este victima mediocrității, a nonvalorii, a prostiei și a imposturii. Ar trebui să ne fie rușine…

Mihai CIUBOTARU

1 Comentariu la acest articol. Alatura-te conversatiei.

  1. Recitind poezie... 16/05/2017 la 17:19 -

    Traiesc din aproape in aproape

    lumea in care existi mai exista?
    priveste in jur si aminteste-ti
    de cate ar fi putut sa fie
    daca n-ai fi risipitoarea
    acelei tristeti care da forma lucrurilor
    si a acelor ganduri care le anima
    pana la prielnica stare
    de lume nesfarsita

    iti dedic tie ochiul meu care vede
    si moartea tie ti-o dedic
    ca singurul lucru
    care nu se imparte

    traiesc din aproape in aproape
    zidind indoiala in clipa trecuta
    casa mea de acum e-o furtuna de lut

    Adrian Alui Gheorghe – Traiesc din aproape in aproape
    ( Poeme in alb-negru, Junimea, 1987)