* Un semn a fost confecționat și „plantat“ de un mirean pățit * Mesajul de „bun venit“ pentru turiști care se găsește în apropierea lăcașului este: „Frecvent furturi auto. Se sparg geamurile auto“. Halal!
Peștera Sfintei Teodora de la Sihla este unul dintre locurile sfinte din zona Neamțului, unde, din păcate, nu poți ajunge decât… printr-o minune. Pentru că niciunul dintre indicatoarele care împânzesc zona turistic-religioasă nu te îndrumă spre mirifica și unica zonă din lume unde stâncile ce stau să se prăvale s-au „deschis“ pentru a-i face sfintei loc de sihăstrie.
În sâmbăta Tăierii capului Sfântului Iona Botezătorul, zona cunoscută pentru multitudinea de lăcașuri de cult pulsa de omenire, însă chiar de la ieșirea din Târgu Neamț indicatoarele îi trimiteau pe mireni spre mănăstirile Neamț, Secu, Sihăstria, fără niciun indiciu despre drumul spre Peștera Sfintei Teodora. După ce te depărtezi de Mănăstirea Sihăstria vreo 6 kilometri ajungi la o bifurcație, unde ți se indică drumul spre „Schitul Poiana lui Ioan“, spre coama asfaltată a dealului. Ratezi cu grație drumul din stânga, (încă) pietruit, dar pe care se poate circula cu mașina, cel care duce de fapt spre Peștera Sfintei Teodora. Și urci vreo 6 kilometri spre schitul care poartă numele unui pustnic și al Sfântului Ioan Botezătorul, cum ai fi crezut din pricina denumirii, iar acolo afli că peștera pe care o cauți este la capătul celuilalt drum, ratat la răscruce. Te întorci, bombăni cum n-ar trebui într-o zi în care ți-ai propus să vezi cele sfinte și să te purifici sufletește, și abia după ce mai urci vreo 3 kilometri de la răscrucea cu pricina ți se arată singurul indicator către peșteră. Însă mai mult parcă îți atrage privirea un marcaj de excepție, cât roata carului, numa’ bun să promoveze zona turistică a codrilor Neamțului. Un mesaj pentru turiștii care vin, poate, din toate colțurile lumii: „Frecvent furturi auto. Se sparg geamurile auto“. Halal!
Îți lași totuși mașina în paza Domnului și urci spre peșteră, cuprins de o nelumească dorință de a călca pe urmele cuvioasei, prima româncă trecută în rândul sfinților după 1989, mai precis la 20 iunie 1992, prin hotărâre a Preafericitului Patriarh Teoctist și a Sfântului Sinod, fiind considerată, pentru suferințele ei, „o a doua Mărie din Egipt“.
* Hrănită adeseori de păsări cu firimituri aduse de la Sihăstria
Această potecă, bătută de pașii atâtor sfinți și mari părinți ai locului, printre care Părintele Cleopa și Părintele Paisie Olaru, întâmpină sufletele celor ce pășesc pe ea cu o profundă stare de liniște și meditație la viața sufletească și la minunăția făpturii lui Dumnezeu. Aflate parcă într-o sferă de imponderabilitate, bucățile de stâncă ce înconjoară peștera te fac să crezi că acolo nu este loc lumesc. Printre două stânci apropiate abia dacă își poate croi drum un om pentru a ajunge sub cea de-a treia bucată de stâncă, unde se spune că viețuia cuvioasa. Potrivit scrierilor sfinte, peștera este locul în care ea își petrecea nopțile, mai mult în rugăciune decât în dormitare. Tot aici au fost găsite și sfintele ei moaște. Se povestește că odată, când turcii o descoperiseră în pădure și năvăliseră după ea în peșteră, peretele din spatele peșterii s-a crăpat, iar sfânta a trecut prin acea despicătură, scăpând astfel din mâinile lor.
Se mai spune că astăzi, moaștele Sfintei Teodora se află la Mănăstirea Pacerska din Kiev, așezate în raclă de mare preț, pe care scrie „Sfânta Teodora din Carpați“. Biserica Ortodoxă Română dorește repatrierea, iar pentru adăpostirea lor a înălțat o frumoasă catedrală în curtea Mănăstirii Sihăstria.
* Indicator confecționat de un turist
Locul sfânt, găsit cu greu de majoritatea turiștilor, după cum vorbea lumea pe potecile peșterii, este, de fapt, un obiectiv turistic pe care mulți străini, de l-ar avea, l-ar proteja, l-ar amenaja și l-ar promova cum se cuvine. Un turist și-a făcut curaj și a „plantat“ un indicator la răscrucea unde te induce în eroare drumul asfaltat, la 6 kilometri mai sus de Mănăstirea Sihăstria. A scos din portbagaj o bucată de tablă pe care a scris cu un marker „Spre Peștera Sfânta Teodora“. L-a agățat de un cui și apoi a așteptat câteva minute. Spre satisfacția sa, șoferii se opreau, priveau indicatorul și trăgeau de volan spre stânga, spre peștera unică în lume.
Fiică a locului
Teodora era fiica unui dregător de-al locului, pe numele său Ștefan Joldea, armașul, paznic al Cetății Neamțului și făcător de arme pentru cei ce apărau vestita Cetate a Moldovei. Încă de mică, fata râvnea a duce viață monahicească, însă la insistențele părinților, ea se mărită. După numai un an de zile, pentru rugăciunile Teodorei, plecară amândoi în codrii Neamțului, spre sihăstrie. A trăit în ultimii săi ani retrasă în peștera de la Sihla, fiind hrănită adeseori de păsărele cu firimituri aduse de la Sihăstria, astfel fiind și descoperită de călugări în pusnicie. În cinstea Sfintei Cuvioase Teodora, prin anii 1725-1730, s-a ridicat schitul Sihla, cu o biserică de lemn, având hramul Schimbarea la Față, praznic împărătesc preamărit la 6 august, în timp ce ziua de sărbătorire a Sfintei Teodora este 7 august, după cum consemnează profesorul și Părintele Mircea Păcurariu în cartea sa, „Sfinți daco-romani și romani“.
Geanina NICORESCU