Lordul pictorilor nemţeni, 10 ani de la moarte

20/06/2018

*DAN CEPOI, comemorat și omagiat

21 iunie 1949 este data când s-a născut la Târgu Neamț cel ce avea să devină un artist plastic remarcabil, plin de rafinament, supranumit de prieteni „lordul pictorilor nemțeni”.
După absolvirea liceului din urbea natală, a urmat cursurile Facultăţii de Arte Plastice a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, promotia 1971. A debutat în 1969, la o expoziţie de grup, studenţească. După ce a terminat facultatea, s-a stabilit la Piatra Neamt.
De-a lungul timpului, din 1972, a participat la toate taberele şi manifestările expoziţionale, organizate de Filiala Neamt a Uniunii Artiştilor Plastici. Prima expoziţie personală a avut-o la Iaşi, în 1969, după care au urmat multe altele, la Piatra Neamt (1975, 1980, 1982, 1995) şi în alte oraşe din ţară. A participat cu lucrări la expoziţii de grup, la Galeriile Cupola Iaşi – 1985, Alfa Piatra Neamţ – 1987, Tîrgu Mureş – 1987, Bucureşti – Galeriile municipale – 1986, Bienala Lascăr Vorel 1997, 2007. Are numeroase lucrări în colecţii de stat şi particulare din România, SUA, Suedia, Spania, Franţa.
S-a stins din viață prematur, pe data de 9 aprilie 2008, răpus de o boală nemiloasă, în plin proces de creație, dar „steaua lui Dan Cepoi nu se va stinge niciodată”, după cum a exprimat profesorul Ștefan Potop, președintele Filialei Neamț a Uniunii Artiștilor Plastici.

„Nu știu dacă Dan Cepoi a fost prea fericit pe lumea asta”

Profesorul Dan Ionescu, prieten și admirator al artistului și al operelor sale a organizat o masă comemorativă la care a adunat colegi și apropiați, într-un restaurant din municipiul de la poalele Pietricicăi, pentru a-l evoca pe cel care, prin har, talent și dăruire, a lăsat în lume un plus de frumos.
Organizatorul a întocmit din timp și a oferit participanților câte un album cu o parte din operele regretatului artist aflate în colecțiile particulare: Dan Catană, Nicu Gherasim, Dan Ionescu, Daniel Ionescu, Marian Ionescu, Bogdan Neagoie, Emil Neagoie, Emil și Vasile Pleșca, Monitorul de Neamț. Albumul mai cuprinde și fragmente din cronici referitoare la pictorul Dan Cepoi. „Sensibilitatea sa eminamente lirică are ca suport un remarcabil simț al culorii, probabil cel mai evoluat din promoția sa de plasticieni” (Cristian Livescu, critic de artă). „Nu știu dacă Dan Cepoi a fost prea fericit pe lumea asta… Dar sigur, a făcut pe mulți fericiți cu tablourile sale, cu risipa sa de suflet”. (Adrian Alui Gheorghe, scriitor). „Dan Cepoi avea predilecție pentru peisaje, surprinse în tumultul dezlănțuirilor naturale și tihna anotimpurilor”. (S. Damian, ziarist). „Liric profund cu rezonanțe sapiențiale ca artist, perfecționist ca tehnician, Dan Cepoi aparține cu desăvârșire mișcării plastice nemțene, la coagularea căreia a participat din plin.” (Mihael Balint, ziarist). „Acest Dan Cepoi a moștenit de pe undeva, de pe la ereticii Evului Mediu, un bisturiu curios și ascuțit. Omul face vivisecții, taie încântat de alunecarea lamei pe trupul care-i cade sub ochi, îl decojește, dă la o parte primul strat văzut de toată lumea și pictează ce vede el acolo, fascinat de ce vede acolo.” (Cristian Timofte, ziarist)

Comemorarea ca omagiere

„Am încercat să adun laolaltă pe cei ce l-au cunoscut mai bine pe Dan Cepoi, să păstrăm un moment de reculegere și să împărtășim câteva cuvinte de aducere aminte din viața lui pământească. Eu nu o să uit niciodată momentul când regretatul dr. Sveti Ianovici i-a organizat prima expoziție la Teatrul Tineretului și m-au impresionat foarte mult tablourile sale. Fapt ce m-a făcut să mă atașez de lumea pictorilor și să îmi dezvolt gustul pentru artă. Am început să achiziționez și până acum mă pot lăuda cu o colecție frumoasă de lucrări semnate Cepoi și nu numai, ce îmi hrănesc mintea și sufletul. Dan Cepoi a fost un simbol pentru orașul nostru, o valoare și îi doresc să fie liniștit acolo unde se află și mă bucur că și o parte din membrii familiei sunt prezenți aici”, a mărturisit în cuvântul său de deschidere, profesorul Ionescu.
„Eu vorbesc despre cei care fac să dureze în timp memoria artiștilor și valoarea tablourilor lor să ajungă la cote înalte. Mulțumesc domnului Ionescu și tuturor celor care fac astfel de gesturi, prin relații de prietenie și de crez în artiști”, a subliniat profesorul Ștefan Potop.
A trecut timpul de totul parcă a fost ieri. Nu aș zice că Dan e prea departe de noi. După trecerea sa în veșnicie, când mergeam în taberele de creație, parcă era un loc rezervat și pentru Dan Cepoi. Îi simțeam prezența spiritului.
El era omul mișcărilor, a informației, voia realizări imediate. Era frumos, pedant, elegant și înainte de a începe un tablou, așeza cu meticulozitate culorile pe paletă și apoi se apuca de muncă. Era foarte organizat, sever cu el însuși, nu admitea improvizațiile. Nu folosea modelul în creație. Modelul său era mijlocul de comunicare și inspirația. Uita și de mâncare, se concentra numai la scopul propus. Până nu dădea șic lucrării, nu se ridica de la șevalet. Dan Cepoi nu a fost fericit în viața particulară, multe lucrări de-ale sale zac prin locuri necunoscute că le-a folosit și le-a oferit pentru a-și întreține existența. Răpus prea timpuriu de boală, Dan parcă devenise dușmanul său propriu. Nu s-a mai regăsit. Sunt obsedat de gândul că s-a dus așa repede. Avea potențial. Când l-am vizitat la spital, mi-a zis: „Măi moșnege, o să-mi ții tu ultimul cuvânt”, și-a destăinuit amintirile cu tristețe și nostalgie, decanul de vârstă a pictorilor nemțeni, profesor Gheorghe Vadana.
„Sunt total impresionat de ceea ce a făcut azi și îl felicit pe domnul profesor Dan Ionescu că ne-a adunat la aceeași masă să il omagiem pe artistul Dan Cepoi de care mă simt mândru că l-am cunoscut. I-am apreciat talentul, munca și sinceritatea. A fost un om sincer și trist. Mulțumesc că ați realizat și mi-ați oferit acest album, în care pot să admir imaginile tablourilor sale, realizate cu măiestrie de cunoscutul fotograf Ioan Clopoțel, a declarat Mircea Zaharia, jurnalist.
„Mulțumesc domnului Ionescu pentru acest moment unic. Pe Dan Cepoi l-am cunoscut de când era student, eram colegi. Era un tânăr foarte frumos, plăcea mult fetelor. Era un bonom. La Iași frecventam un cerc de pictură. Dan era talentat, muncitor, a lăsat impresii bune peste tot. Avea reticență în ce privește non-valoarea. Când nu îi plăcea ceva, ridica din sprânceana dreaptă, acest obicei transformându-se în tic. Am fost împreună la București când am dat examenele de definitivat în învățământ și apoi colegi, nelipsiți în tabere de creație, la expoziții și multe evenimente culturale și artistice”, a relatat pictorul Dumitru Bezem.
„Avea o inteligență deosebită. Ținea la calitate și era foarte atent la detalii. Disprețuia colegii care lucrau dezordonat. Îmi pare rău că nu am nici un tablou semnat Dan Cepoi. Eu eram destul de proaspăt venit în lumea pictorilor nemțeni și Dan a plecat prea repede în lumea de dincolo. Abia după ce dispare un om, ne dăm seama ce mult a contat pentru noi. Propun să facem o expoziție retrospectivă ca artistul plastic Dan Cepoi să fie readus în fața iubitorilor de frumos”, a adăugat pictorul Arcadie Răileanu.
Nicu Gherasim, colecționar „Eu am achiziționat șase tablouri semnate Dan Cepoi, dar mai am cinci, că unul l-am dus la spital. L-am invitat o dată la mine acasă și pe perete a văzut în colecția mea, un tablou semnat de alt pictor. S-a uitat, a ridicat din sprânceană și a zis. Acesta să il iei de pe perete, nu merită să stea lângă tabloul meu!”
Vasile Pleșca, înfocat colecționar de lucrări de artă, și-a exprimat de asemenea sentimentele pentru cel ce i-a înobilat locuința și încântat privirea. „Am fost foarte buni prieteni și nu am reușit să achiziționez prea multe tablouri câte mi-ar fi plăcut, crezând că avem destul timp înainte și pentru creația lui și pentru admirația mea. Dar timpul l-a răpit prea repede din lumea pământească”.
Au mai fost prezenți la eveniment și au vorbit despre personalitatea artistului comemorat: pictorii Mihai Agape, Ioan Popei, Petru Vamanu, ziaristul Mihael Balint, profesorul Dumitru Varodin, fotoreporterii Ioan Clopoțel și Cornel Miftode și cumnata artistului, doamna Vica Cepoi.
Maria STUPCANU

Lasa un comentariu