*Plantația este o sursă sigură de profit pentru micii fermieri *Sunt acordate fonduri europene și subvenții suplimentare
Cu siguranță, plantațiile de duzi vor reintra și în atenția fermierilor nemțeni. Mai ales că, acum, plantațiile de dud au fost introduse în patrimoniul pomicol național, făcând posibilă accesarea de fonduri europene și pentru astfel de livezi.
În plus, creșterea viermilor de mătase aduce un sprijin cuplat consistent în cadrul subvențiilor plătite anual de APIA către fermierii din acest sector.
Dudul este cultivat de sute de ani pentru frunza lui suculentă și bogată în substanțe nutritive, care reprezintă și unica hrană pentru creșterea viermelui de mătase. Lemnul de dud este căutat și el de dogari, pentru învechirea țuicii, iar fructele au calități terapeutice extraordinare. În magazine, fructele de dud sunt foarte căutate și, odată deshidratate și ambalate, ajung să coste și 150 de lei/kilogram.
În ultimii ani, în România nu au mai fost înființate noi plantații de dud, iar cele existente fie au rămas comunităților, fie au intrat pe parcele în proprietatea celor cărora le-au fost retrocedate terenurile. În țară avem prezente toate cele trei varietăți de dud: dudul negru, dudul alb și dudul roșu.
*Duzii se pot planta primăvara sau toamna
Duzii se plantează toamna sau primăvara, perioada cea mai indicată este începând din luna octombrie și terminând cu 15-20 zile înainte de apariția înghețului. Până în primăvară, rădăcinile își vindecă rănile și reușesc chiar să-și formeze rădăcinile noi.
Pentru plantarea duzilor este nevoie ca suprafața să fie desfundată la adâncimi mici de 40-50 cm. Dacă terenul nu a fost desfundat, gropile se fac cu două-trei luni înainte de plantare. Numai în anii cu toamnă secetoasă și în regiunile cu ierni aspre, fără zăpadă, este mai bine ca plantarea să se facă în primăvară, cu condiția ca aceasta să se execute cât mai devreme și în teren desfundat sau gropi făcute din toamnă.
Greșelile frecvente care pot constitui cauzele neprinderii duzilor la plantare sunt: plantarea prea adâncă sau prea la suprafață; acoperirea rădăcinilor cu pământ bulgăros, uscat; neaplicarea tasării pământului pe rădăcini; folosirea la plantare a unor duzi deshidratați.
*Fertilizare și tratamente în livada cu duzi
Fertilizarea duzilor se face cu mraniță, azotat de amoniu, sare potasică și superfosfat. Trebuie reținut că îngrășămintele nu trebuie să vină în contact direct cu rădăcinile dudului, deoarece se poate provoca îmbolnăvirea lor.
În vremea plantatului, din timp în timp, cu mișcări verticale repezi și scurte, se mișcă pomul în scopul de a permite pământului să se strecoare printre rădăcini.
În primăverile secetoase, pentru a asigura un procent ridicat de prindere, udatul puieților de dud se repetă de mai multe ori. În cazul plantării de toamnă, duzii nu se mai udă, însă mușuroaiele se fac ceva mai mari, pentru a-i proteja de ger.
Dudul este un mare consumator de apă, așa că are nevoie de irigații suplimentare sau udări, mai ales dacă zona sau perioada sunt secetoase.
Tăierea coroanei în perioada de creștere, pentru a-i da formă, se practică în cazul plantațiilor mai extinse. Protejarea de îngheț târziu este foarte importantă, mai ales la duzii tineri.
Duzii trebuie curățați de omizi dăunătoare prin stropiri cu soluții recomandate contra omizilor sau altor insecte, dacă este cazul. Maturitatea este timpurie, astfel că vara pomul e plin de fructe, dudul având o fructificație abundentă.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU