*Afacere profitabilă, cu deschidere la export
*Plantații și pe bani europeni
Măceşul este cunoscut încă din vechime ca o plantă medicinală, fructele sale sunt un adevărat depozit de vitamina C, fiind utilizate la producerea de siropuri naturale, ceaiuri, dulceţuri, gemuri şi chiar medicamente. Conținutul de vitamina C este de 50 de ori mai mare decât lămâile, 100 de ori mai bogat decît cireșele, vișinele și mandarinele și de 200 ori mai bogat decît merele. La măceșul de munte, conținul în vitamina C este încă de 10 ori mai mare! Măceșele conțin și alte vitamine A, B1, B 2, B3, B5, K, p, PP, E, acid nicotinic, dar și multe minerale. Măceșul este considerat planta panaceu, fiind folosit în tratarea ori ameliorarea mai multor afecțiuni.
Aceste proprietăţi terapeutice fac din plantaţiile de măceşe o adevărată afacere profitabilă. Mai ales că se alocă și fonduri europene pentru înfințarea unei astfel de planții. Valoarea unui proiect pleacă de 100.000 euro și poate ajunge până la 900.000 euro,partea nerambursabilă fiind de 50 %.
*”Livada” de măceș, cerințe
Măceşul este un arbust nepretenţios în privinţa solului şi a creşterii lui. Se spune că, oricât de slab ar fi un teren pentru alte culturi, pentru măceş este bun. Există cerere de măceșe, planta se cultivă uşor, deci ne putem gândi la o afacere profitabilă cu acest arbust. În cultură, măceşul a fost introdus recent pe suprafeţe foarte mici.
Deoarece nu suportă umbra, măceşul își găsește locul în răsărituri de păduri de foioase sau pe marginea acestora, în poieniţe, pe coaste cu expunere însorită.
Alegerea materialului de înmulţire se face în funcție de conţinutul în vitamine, în special în vitamina C, productivitatea diferitelor specii, varietăţi şi forme şi după alte caractere morfologice, biologice şi fitochimice.
Lucrările de bază ale solului au ca scop principal afânarea acestuia în profunzime şi distrugerea buruienilor. Pregătirea terenului pentru înfiinţarea plantației de măceş se face diferit față de celelalte plante medicinale sau aromatice, dar asemănătoare pregătirii terenului pentru înfiinţarea unei livezi sau unei vii. Pentru plantările de toamnă care asigură prinderea sigură a arbustului, pregătirea terenului începe primăvara, imediat după terminarea însămânţărilor curente. Lucrările de întreţinere se reduc la menţinerea terenului afânat şi curat de buruieni.
*Înmulţirea măceșului
Înmulţirea măceşului se poate face prin seminţe, prin ramuri înrădăcinate obţinute prin despărţirea tufelor existente în flora spontană sau în cultură şi prin marcotaj. Pentru obţinerea unei seminţe apte de reproducere, se vor recolta fructele de măceş numai în stadiul de galben-portocaliu, deci la început de maturizare. Fructele astfel recoltate se întind în strat subţire pe rogojini sau prelate la soare pentru a se usca, după care se triază. Nu este permisă uscarea pe cale artificială a fructelor şi a seminţelor.
Un alt sistem de înmulţire, practic şi simplu, este prin marcotaj. Pentru a obţine puieţii buni de plantat prin marcotaj, tufele alese pentru acest procedeu de înmulţire se împart în trei parţi: o parte din tufă va fi lăsată să-şi continue vegetaţia în mod normal pentru a hrăni întreaga plantă. A doua treime va fi pregătită pentru marcotare în care scop va fi tăiată cit mai scurt, urmărind prin aceasta o dezvoltare cât mai rapidă a lăstarilor. A treia parte din tufă, care are coardele cele mai bune, este supusă marcotării.
Tina CONDREA-ZĂPODEANU