Globe- trotterul Virgil Gălăţanu a murit de febră tifoidă

03/10/2013

galatanu 2

Cel mai îndârjit globe-trotter, care şi-a propus să facă înconjurul lumii pe bicicletă, dar şi cel mai ignorat în România, Virgil Gălăţanu din Roman, a murit de febră tifoidă, la 56 de ani. A luat boala din India, unde a ajuns intenţionând să parcurgă “jumătate de lume” cu semicursiera.

Gălăţanu a fost poştaş, iar în anul 2002 a decis să plece în aventura vieţii lui, cu bicicleta în jurul lumii. A străbătut trei continente, pedalând aproape 300.000 de km prin Europa, Africa de Sud şi o parte din Asia. Visul lui era să străbată şi cealaltă jumătate de glob şi să intre în Cartea Recordurilor. Ignorat complet de autorităţile din ţară, deşi a dus steagul României în locuri unde nimeni nu văzuse tricolorul, Virgil Gălăţanu a bătut la uşile câtorva redacţii din Capitală, acum doi ani. Nu s-a sfiit să se declare unul dintre cele mai tulburătoare cazuri sociale, pentru că toată averea lui consta într-un sac de dormit, câteva haine, scule, cauciucuri de rezervă, documente, fotografii şi acte care atestă trecerea sa prin ţările lumii.
„Am văzut locuri frumoase, grandioase, natura în toată plenitudinea ei, animale ciudate, oameni şi obiceiuri stranii”, avea dă declare Gălăţanu în unul dintre puţinele sale interviuri, în 2011. “În Libia m-am simţit cel mai bine – sunt poporul cel mai ospitalier. Am băut apă din lacuri şi râuri sau am sorbit-o cu picătura prin deşerturi… Am prins şi lupte între rebeli – unde bătălia se dă pentru teritorii (care sunt mai bogate sau fertile) şi pentru femei. Am fost însoţit de trupele NATO spre zone protejate, peste tot am avut parte de oameni cu suflet. Ruşii s-au purtat omenos cu mine, la fel şi în China, unde am urcat până la 5.500 m. Am cunoscut şi tibetani care sunt cu totul diferiţi de chinezi. Aici s-a întrerupt călătoria mea al cărei traseu trebuia să urmeze Tibet, Nepal, India, etc, apoi Australia, SUA, Antarctica. Viza pentru Tibet e o problemă, astfel că a trebuit să mă reîntorc în ţară, anul trecut în martie”.
La vremea aceea Gălăţanu deja nu mai vedea cu un ochi, din cauza unui microb care îi distrusese corneea, dar continua să scrie în jurnalul său despre oamenii pe care i-a cunoscut şi l-au ajutat să meargă mai departe. Se mândrea că a dat mâna cu miniştri şi cu alte personalităţi, că a dormit şi în hotel de lux, dar şi în colibă de paie, că a fost ospătat regeşte sau a răbdat de foame, dar niciodată nu s-a gândit să renunţe. S-a îmbolnăvit de malarie, a avut şi accidente, dar mereu a găsit puterea de a nu se întoarce din drum. Până in India, unde a ajuns nevaccinat şi a luat febra tifoidă care avea să-i aducă sfârşitul.

C.M.