*O firmă de mare rezonanţă pe piaţa construcţiilor
GENERAL CONSTRUCT este un brand recunoscut şi foarte apreciat, care s-a impus rapid pe piaţa construcţiilor din tară şi din străinătate.
Ioan Mancea, administratorul societăţii, este unul din artizanii acestei firme de succes. L-am rugat să ne destăinie câte ceva din tainele, din secretele unei afaceri cu adevărat reuşite. Într-un domeniu în care concurenţa este acerbă. „Corectura” a fost promptă şi la obiect: „Am fost un grup de ingineri care am iniţiat şi am pus la cale această afacere. Nu-i numai creaţia mea! Nu vreau să-mi supăr colegii. Am fost un colectiv unit, care am avut curajul să ne desprindem de fostul Trust Judeţean de Construcţii-Montaj Neamţ, SC „Urbanex” cum s-a numit ulterior, după 1990. Am pornit de la zero! Nu am „moştenit” nici o fostă societate socialistă”.
*Dotare excelentă, oameni pe măsură
Aşa este! Dar asta nu i-a împiedicat pe acei ingineri inimoşi ca, într-un timp foarte scurt, să-şi adjudece locul cuvenit pe piaţa construcţiilor, aflată într-o expansiune fără precedent, la acea vreme. Iute şi-au format şi şi-au îmbogăţit portofoliul cu construcţii de anvergură, de foarte bună calitate, adevărate „blazoane” pentru firma GENERAL CONSTRUCT.
Ascensiunea fulminantă nu a fi fost posibilă dacă nu i s-ar fi dat atenţia cuvenită temeliei acestei afaceri. Ne referim la dotarea de care este nevoie pentru ca o firmă să aibă succesul garantat în lumea construcţiilor şi a constructorilor! „Suntem singura societate de construcţie bine dotată, cu tot ceea ce-i trebuie ca să poată face faţă provocărilor de tot felul. Adică lucrărilor de construcţie de foarte bună calitate, trainice. În domeniul construcţiilor, în primul rând, trebuie să asiguri siguranţa construcţiilor realizate. Asta, în primul rând! Ceea ce presupune ca, pe lângă şantierele propriu-zise, să mai ai şi altceva. Un laborator foarte bine dotat. Au „murit” laboratroare de specialitate ale fostului Trust de construcţii, nu prea s-a pus altceva la loc… Laboratorul de la GENERAL CONSTRUCT are toate compartimentele de specialiate, absolut necesare în activitatea de construcţii. Un laborator trebuie să aibă, în primul rând, partea care să permită analizele geodezice şi de fundaţie ale unei construcţii. Trebuie să poţi face toate probele pentru beton, probele pentru drumuri, probele pentru mixturi asfaltice. Şi nu doar atât! Chiar şi balastul, cel care se pune sub mixtura asfaltică, trebuie să aibă o anumită compoziţie. Nu-l poţi lua direct din pârâu şi apoi să-l pui la drum, să-l foloseşti la asfaltare lui. De asta foarte multe drumuri, nu la mult timp după ce au fost asfaltate, încep să se deniveleze, să se „onduleze”. Asta se întâmplă pentru că nu s-a făcut compoziţia optimă a balastului, care să cuprindă toate fracţiunile, de la nisip până la pietriş. În general se merge cam până la 60mm, mărimea granulelor care intră în structura balastului, care să fie de piatră spartă, de carieră. Fie că-i balast. Asta pentru „drumurile modeste”, drumurile comunale. Acum, şi la drumurile judeţene se cere a se folosi numai piatră spartă, de carieră.”
Laboratorul modern şi foarte bine utilat, care este folosit la încercări şi analize de specialitate, fără de care nu se poate face o construcţie trainică, de calitate, nu-i singura dotare cu care se poate mândri conducerea firmei GENERAL CONSTRUCT. Completarea a făcut-o imediat Ioan Mancea: „Avem o fabrică de betoane, ultramodern dotată şi complet automatizată. Omul nu poate ” intra”! Neapărat trebuie respectate reţetele şi parametrii optimi, că altel instalaţii nu merg, „refuză” să lucreze. Staţia de betoane, în fapt o adevărată fabrică, este dotată şi cu o centrală termică. Fiindcă betonul nu este numai ciment şi pietriş. Se mai adaugă şi nişte aditivi, cei care măresc lucrabilitatea. Pentru iarnă sunt aditivi care împiedică îngheţarea betonului. Sigur, nu poţi merge până la minus 20 de grade! Până la minus 10 grade, cu adaosul de aditivi, se mai poate lucra la betoane. Cu protecţia de rigoare, pui rumeguş şi o folie de polietilenă”.
Am trecut de la betoane, la drumuri. Am vrut să aflăm de la Ioan Mancea cu ce iese şi aici la interval, care sunt noutăţile de ultimă oră. Cele care să le asigure succesul, calitatea şi în execuţia lucrăţilor din acest sector. „Avem şi fabrică de mixturi asfaltice. Foarte bine dotată, complet automatizată.Păcat că suntem foarte „concuraţi” de unii poiliticieni…”
*Atuuri pentru lictaţie cinstită…
Aici avut să-l aducem pe Ioan Mancea. La mult discutatele licitaţii. Ne-a vorbit de o dotare tehnică şi mecanică excelentă, are oamenii de acelaşi „calibru”, dovadă ce au lăsat până acum în urma lor. Ne referim de construcţii de calitate, de toată frumuseţea şi utilitatea. Am fost tare curioşi să aflăm dacă toate aceste elemente se constituie în nişte atuuri la licititaţiile care se ţin. „E un alt atu, mai important la licitaţie. Nu intru în detaliu, se cunoaşte foarte bine situaţia. Într-adevăr, toate aceste dotări se cer la licitaţii. Dar poţi prezenta şi un contract încheiat cu cei care au asemena dotări. Nu trebuie să fii neapărat proprietarul lor. La licitaţii am mers pe cont propiu, dar am mers şi asociaţi cu alte firme. Sunt licitaţii care te pot depăşi ca nivel de experienţă ori competenţă. Atunci trebuie să te uneşti cu un alt constructor, care are exeperienţă în domeniul respectiv. Noi conlucrăm cu foarte multe firme de construcţie, din Neamţ dar şi din Iaşi. Există un anume grad de colaborare. Mai nou, a început şi la noi să apară o structură nouă. Interesantă treabă!”
În Occident, licitaţii pe proiecte
Din acest moment, am intrat pe tărâm de poveste, una foarte actuală. Se întâmpla prin anii 1990, pe vremea privatizărilor de tot felul. Atunci, Adrian Ghica, fostul directorul de la Trustul Judeţean de Construcţii-Montaj Neamţ, a cam fost pus pe fugă de unii cu „idei revoluţionare”. A plecat in Germania, la un trust de construţii foarte renumit, unul de top, situat pe primele 5 locuri din această ţară. Că la noi „nu mai era bun”… La un moment dat, şi-a invitat foştii colegi acolo. Au avut ce vedea şi ce povesi. Ioan Mancea ne-a spus multe din câte a văzut şi a discutat acolo. „Acolo altfel se lucrează. Trustul are un staff bine pus la punct, în privinţa verificării construcţiilor, a conducerii şantierelor. Au un grup foarte mare de proiectanţi. Acolo, licitaţiile se ţin pe proiecte. Proiectul tehnic este un fel de idee pentru ceea ce urmează a se realiza. Se face o evaluare după anumite criterii, cu un plus ori minus în jur de 10-20 la sută. Ceea ce se acceptă în final e ca, pe lângă valoarea din deviz, să mai fie la dispoziţia constructorului încă 10-20 la sută din cost, pentru diverse şi neprevăzute. Aşa-i în construcţii, în toată lumea. Se are în vedere eroarea care ar putea fi făcută atunci când se concepe proiectul tehnic. La noi i se spune studiu de fezabilitate… Asta ca fiecare constructor să aibă la îndemână un atu fomidabil. Mie mi se parte foarte inteligetă treaba, care duce la un progres nemaipomenit”.
* Adevărata concurenţă, cerută şi îmbrăţişată de constructorii inteligenţi!
Mai tranşant, de la Ioan Mancea am dorit să aflăm care e marea hibă a licitaţiilor noastre. Pentru că, s-a văzut, ele genereză tot felul de probleme, necazuri cu duiumul… „Am să vă spun şi care este de fapt marea nenorocire a licitaţiilor noastre. Nu ştiu de ce domnii ăştia nu-şi dau seama că, până la urmă, îşi pun singuri piedici. Noi nu ştim unde suntem pe scara tehncii construcţiior, dacă nu exită o concurenţă liberă, adevărată. Acest tip de concurenţă este cerută şi îmbrăţişată de toţi constructorii inteligenţi. Pentru că trebuie s-o spunem: sunt constructori care fac meseria din dragoste şi pasiune, dar sunt şi „costructori de apartament”, cei puşi doar pe a câştiga cât mai mult. Dacă nu se liberalizează piaţa construcţiilor, iar adevărata concureanţa să fie cea care decide, nu vom progresa. E nevoie de contracte prin care constructorul să-şi facă singur proiectele de detaliu, de execuţie. Bineânţeles respectând toate rigorile, normativele care sunt în vigoare în România şi în Uniunea Europeană. La noi, chiar şi înainte de 1989, toate normativele din domeniul construcţiilor au la bază STAS-urile germane. Marii constructori din România interbelică şi-au făcut studiile în Germania. Tendinţa s-a menţinut. Cam 80 la sută din profesorii mei de la Facultatea de Construcţii din Timişoara erau cu studii făcute la Viena ori la Berlin. Aveam un singur profesor moldovean, din Bacău, dar care îşi făcuse studiile la Paris. Deci tot în Occident! Învăţând după sistemul german, le-a fost mai uşor să aplice standardele germane. De aceea nu am avut de „tras” cu beneficarii externi ai constructorilor român. Nici în Irak unde am făcut o fabrică de ciment, dar nici Egipt. Nu am avut absolut nici o problemă! În Irak am avut diriginţi de şantier, consultanţi cum li se spune acum, din India.Nişte oameni foarte şcoliţi şi foarte exigenţi. Nişte oamenii şi specialişti excepţionali. În Egipt, consultantul era elveţian. Nu am avut nici o problemă, pentru că ei ştiau foarte bine că standardele României sunt făcute după cele din Germania”.
Liberalizarea licitaţiilor, standardizarea lor pe categorii de construcţii!
Liberalizarea licitaţiilor a fost des pomenită în timpul discuţiei cu reputatul constructor Ioan Mancea. Dar oare chiar sunt libere? Răspunsul a venit de îndată: „Licitaţiile noastre sunt foarte libere, poate să participe toată lumea…Cred că „boala” marea a licitaţiilor noastre are cauze multiple. Domeniul construcţiilor are mai multe ramuri: drumuri şi poduri, clădiri civile, construcţii industriale, construcţii speciale cum sunt aeroporturile, căile ferate. Ce nu au făcut ai noşti? Patronatul în construcţii, de ani de zile, cere ca licitaţiile să fie standardizate pe categorii de construcţii. Să nu lase la latituninea nu ştiu cui, care nu are nimic de-a face cu construcţiile, să impună acolo nişte condiţii după cum vrea el, cum îl taie capul şi interesul… Să fie standardizate! Cred că e o greşeală, chiar şi a Uniunii Europene, că li s-a impus românilor ca, la investiţiile făcute cu fonduri europene, să se meargă pe preţul minim. Lucru care nu se foloseşte nicăieri în lume. Licitaţiile în lumea civilizată se fac pe Caiete de sarcini standardizate pe categorii de lucrări. Merge toată lumea la licitaţie. Sigur, şi acolo, principala condiţie este preţul! A doua este nivelul de calificare. Dacă, să zicem, sunt 7 licitatori. Ştiţi cum se procedează în lumea civilizată? Se iau trei licititatori de la mijlocul „clasamentului”, se elimină cel cu preţul foarte mare, dar şi cel cu preţul foarte mic. Se ia mijlocul. Se zice că natura, fenomenele naturale, merg pe calea de mijloc. Până şi în economia capitalistă, pe care încercăm noi s-o creăm, se bazează pe pătura mijlocie. Nici pe marii capitalişti, nici pe clasa de jos. Se bazează pe cei care au o anumită cultură a muncii, cam ştiu ce vor. Aşa ar trebui făcute şi licitaţiile noastre! Nu cu bazaconiile care sunt acum…”
*Lucrări în derularea: reabilitarea canalizării oraşului Bicaz şi modernizarea policlinicii din Piatra Neamţ
N-am neglijat nici lucrările aflate acum în derulare. Normal ar fi fost să începem discuţia cu această chestiune. Ştiam că, înainte de asta, Ioan Mancea, un împătimit al construcţiilor, are multe alte lucruri interesante a ne spune. Cum de altefel a şi făcut-o. Un pic, că n-am terminat discuţiile pe temele începute. Cu siguranţă, va trebui să revenim la GENERAL CONSTRUCT, la Ioan Mancea. Mai avem multe de povestit!
Acum, lucrările mari aflate în derulare, înscrise în portofoliul acestei fime GENERAL CONSTRUCT sunt lucrările de refacere totală a sistemului de canalizare a oraşului Bicaz. O lucrare amplă, care presupune dotare pe măsură, competenţă înaltă şi profesionalism desăvârşit. Cerinţe care sunt absolut necesare şi în executarea lucrărilor de reabilitare şi de modernizare a policlinicii din Piatra Neamţ. Lucrări făcute după cerinţe şi standarde europene.
Pagini realizate de Tina CONDREA
Foto: Sorin PRUTEANU