Fotbal sub cabluri electrice

16/12/2013

teren borlesti

Dorel de România a lovit la Borlești / Mai ceva decât terenurile de sport în pantă…

Nu știm unde s-a născut Dorel de România dar sigur a fost coleg de studii cu unul din șefii administrației locale din comuna nemțeană Borlești.

O bază sportivă care ar fi trebuit să fie o mândrie a comunității (mai ales că se cheltuie și se vor cheltui miliarde de lei vechi cu această investiție) poate fi prinsă – cel mult – în celebrul catalog al ”minunilor de la Caracal”: terenul de bitum (tenis, minifotbal etc) este… în câmp, la 600 de metri de ultima casă și la vreo 3 kilometri de centrul comunei și de curtea școlii (unde ar fi putut fi amplasat inclusiv să facă elevii orele de educație fizică pe el), iar terenul (mare) de fotbal este traversat, în diagonală, de cabluri electrice aeriene, la 6-7 metri deasupra gazonului. De la colțul unei porți, fix spre linia de aut, pe la mijlocul terenului…
În condițiile în care cele mai frecvente pene de curent din Neamț sunt din cauza afectării liniilor electrice de către zăpadă sau vânt, asltfel spus, la Borlești, dacă portarul degajează mingea spre mijlocașul stânga iar balonul lovește în traiectoria sa unul din cele TREI cabluri, jumătate de județ poate rămâne fără electricitate.

Ceea ce poate părea un subiect de amuzament ascunde însă multe-multe detalii mult mai grave. Și dincolo de părerile oamenilor din sat (pro sau contra, în funcție fie de simpatii politice locale, fie de analiza rațională a aspectelor), baza sportivă de la Borlești intră într-un serios conflict cu ideea de investiție legală și logică într-o comunitate.
În octombrie 2012, consilierii locali de la Borlești votau un studiu referitor la o bază sportivă pentru comunitate. Teren mare de fotbal, teren de tenis (bitum), teren de minifotbal (bitum) etc, plus alte anexe – valoare estimată, vreo șase miliarde de lei vechi.
În 2013 au început lucrările. Legal, la așa investiție cu așa sună, trebuie să anunți contractul pe SEAP (sistemul electronic de licitații) și să demarezi procedura doar când ai toată suma în cont! Gurile rele din zonă spun că primarul Vasile Iliuță (altfel cunoscut pentru volumul cu care vorbește despre pretinsele ”ilegalități” ale altora) nu ar fi avut acești bani în contul Primăriei când a dat drumul la lucrare. Nu am putut afla dacă e adevărat sau nu, întrucât ieri nu ne-a răspuns la telefonul mobil. Dar așteptăm cu interes și punctul său de vedere, cu atât mai mult cu cât sunt multe-multe chestiuni de lămurit pe acest subiect…
Probabil că și procedura de achiziție a fost făcută ca la carte, că e greu de crezut că Primăria condusă de Iliuță ar fi încercat fentarea unei proceduri compacte, legale și ar fi fărâmițat un proiect de 600.000 de lei pentru a se putea folosi încredințări directe pe bucăți!

borlesti (4)

Scenă pentru depozit

Dacă partea tehnico-financiară rămâne (deocamdată!) în ceață, a început însă să se vadă măreața investiție, în toată frumusețea ei. Adică terenul (mare de fotbal), terenul de tenis (bitum) și… scena. Cum care scenă? Da, scena nu era în proiectul inițial (unde era un teren de minifotbal care, deocamdată, e doar în proiect, nu a fost realizat), dar acolo, la Baza Sportivă a apărut o scenă. ”Pentru Zilele Borleștiului”, ar fi explicat primarul consilierilor…
Că scena respectivă (care are și o încăpere în spate) arată ca o rampă la un depozit engros e, probabil, doar o chestiune de perpecție estetică. Că are o laterală lipită de terenul de bitum și că e așezată în colțul din spatele terenului mare, cu cealaltă laterală foarte aproape de un drumul care duce la Mănăstirea Nechit – e, iarăși, o problemă de organizare: poate la viitoarele serbări câmpenești nu se dorește afectarea terenului de fotbal și oamenii vor sta, disciplinați, într-o coloană lungă și îngustă de vreo 7-8 metri, în fața scenei, pe fâșia dintre marginea terenului de fotbal și drumul care duce la mănăstire.
Ar mai fi varianta ca artiștii să cânte din laterala scenei și atunci publicul ar putea sta în interiorul gardului care împrejmuiește terenul de bitum. Mica problema a faptului că între artiști și public ar fi un gard înalt de sârmă ar contribui la siguranța acțiunii și ar da și un farmec aparte, ca la galele de lupte unde sportivii sunt văzuți prin gratiile țarcului…
Cert e că această scenă – rampă de încărcare nu apare în proiectul inițial al bazei sportive, e plină de necunoscute referitoare la cine a făcut-o (se știe cine, dar, deocamdată, nimeni nu a văzut contractul), cât costă și cum va fi plătită…

borlesti (3)

Teren de bitum la 3 kilometri de școală

Terenul de minifotbal nu a apărut încă. În schimb, a fost realizat cel de tenis. Lung, frumos, acoperit cu bitum și împrejmuit sănătos cu un gard înalt din sârmă. Chiar ar fi util în orice comună, mai ales că elevii de pe la școli fac educația fizică prin curte, între bolovani sau prin noroaie.
Problema e că la Borlești acest teren e făcut muuult în afara zonei locuite. Adică la vreo 600 de metri de prima casă, în câmp, lângă drumul care duce la Mănăstirea Nechit. Distanța față de centrul comunei (și față de Școala gimnazială Borlești) e de minim 3 kilometri. Dacă un profesor ar vrea să facă ”sportul” pe acest teren i-ar trebui 2 ore numai să ducă, pe jos, copiii până acolo și să-i aducă înapoi la școală. În Neamț, până acum, nicio Primărie nu a cheltuit banul public să facă un teren cu bitum în câmp. Și la Piatra Neamț (deh, capitală de județ, distanțe mai mari), în afară de terenurile din ștrand (dar acolo e altă socoteală!), toate terenurile de bitum sunt fie în curțile școlilor sau în cartiere, lângă blocuri…
Borleștenii cu care am stat de vorbă au opinat, la unison, că un astfel de teren ar fi trebuit făcut lângă una din cele 3 școli (Borlești, Mastacăn, Ruseni). Ar fi putut fi folosit măcar de o parte din elevii comunei la orele de educație fizică și, de asemenea, de tinerii satelor, după-amiaza sau în week-end.
Așa, frumosul teren, stă gol. Absulot gol, fără niciun amator de sport pe el, l-am găsit și sâmbătă și duminică după-amiaza. Pe un teren viran din comună, sâmbătă, câțiva puști băteau o minge. Întrebați de ce nu merg la terenul modern de la Baza Sportivă, au răspuns scurt: ”Hai, nene, ne lași?… Mai vedem și noi la televizor, pe internet, prin ziare… Dar teren cu asfalt făcut în câmp nu am văzut nicăieri. Să se ducă primarul să joace țurca acolo…”

110.000 lei plus TVA pentru bitum și gard

Dacă plata scenei rămâne (și ca preț și ca modalitate legală) o necunoscută, în schimb necesitatea achitării unor costuri din ceea ce figura în proiectul de bază sportivă a și apărut pe tapet. Și așa e și firesc, că doar constructorii nu fac muncă voluntară pentru… sistematizarea imașului de la Borlești.
La ultima ședință, pentru a-i convinge pe consilieri să aprobe bani, Executivul a fost nevoit să scape niște cifre. Vreo 73.000 lei (plus TVA) trebuie plătiți firmei care a pus bitumul (e vorba de bitum dar și de lucrări de decopertare, așezarea ”patului” pregătitor etc).
Alți 37.000 lei (plus TVA) sunt necesari pentru achitarea gardului împrejmuitor executat de firma DANOS MAR Rediu (patron, un anume domn Tomescu). Ar fi bine ca bârfele care leagă relații de rudenie între patron și primar să rămână în acest stadiu, altfel cineva ar putea ajunge să dea cu subsemnatul și pe la ANI…

Fotbal la 380 volți

Dar perla coroanei de la Baza Sportivă ctitorită de primarul Iliuță este terenul (mare) de fotbal. Sub linii de curent electric!!!
Frumusețea este că enormitatea poate fi văzută și pe aplicațiile ”google earts” (imagini din satelit), astfel că subiectul are toate șansele să fie și mai cert și mai viral (”rostogolit” pe internet) decât… farfuriile zburătoare.
Ar lăsa vreun profesor de sport sau vreun antrenor sănătos la cap o clasă de copii sau o grupă de juniori să dispute un meci oficial sau amical pe un teren aflat sub linii de curent electric? Ar aviza vreo instittuție cu atribuții în domeniu (Direcția de Sport, Asociația Județeană de Fotbal) vreo competiție unde meciul ar risca nu să electrizeze publicul ci să curenteze jucătorii și să lase județul fără electricitate? Nu știm răspunsurile la aceste întrebări și, pentru o completă documentare, zilele următoare vom încerca să aflăm părerile celor avizați…

Legea – respectată sau driblată?

Rămâne de văzut – și sperăm să lămurească primarul și aceste chestiuni – în ce măsură au fost respectate sau nu și alte detalii juridice pe care dacă le încalcă orice cetățean (când ridică o construcție) ar avea de pătimit. Câteva dintre ele:
-A dat E-On aviz pentru aceste lucrări? Greu de crezut când vezi teren de fotbal sub cabluri… Să-și fi permis cineva să construiască fără aviz de la E-On?
-Dar E-On Gaz (pentru că în zonă ar fi și o magistrală de gaz metan)?
-A fost respectată legislația de protecție a pajiștilor care spune că nu poți construi NIMIC pe o pajiște până nu pui în loc o suprafață similară, cu pajiște nou înființată deja?
-Cât costă scena (tip rampă de încărcat plus magazie)? În ce bază a făcut constructorul lucrarea?

Vom reveni…

Daniel VINCA
Cele 7 „minuni” din Caracal

1) s-a construit un bloc și s-a uitat macaraua în interior
2) a luat foc sediul pompierilor
3) s-a furat ușa de la sediul poliției
4) brutăria e construită pe strada Foamea
5) cimitirul e pe strada Reînvierea
6)exista o singură școală si se numește Școala nr. 2
7)pușcăria e pe Strada Libertății

borlesti (1)

16 dec deschidere

< Articolul anterior
Şedinţa festivă

2 Comentarii la acest articol. Alatura-te conversatiei.

  1. Ionut Corfu 16/12/2013 la 13:08 -

    Aceeasi poveste ca la Garcina. duceti-va acolo sa vedeti unde s-a facut o asemena investitie. Iarna sau cand ploua mai bine, nu se poate ajunge deloc la baza sportiva.

  2. Raid 19/12/2013 la 20:36 -

    Sa nu exageram, sunt mai mult de 7 metri pana la cabluri si nu se rupe un cablu din cauza unei mingi.