Descentralizare și debirocratizare între vorbe și fapte

05/11/2013

Plumbul zilei
Vor guvernanții descentralizare? Vor! Din vorbe, din păcate, pentru că după cum spun primarii, Miticii de la București o țin dungă: descentralizăm munca, păstrăm resursele.

Mai mult, mai nou, se descentralizează și birocrația. Adică puzderie de funcționari care plimbă hârtii sau când fac controale și nu iau șpagă aplică amenzi cu care abia de-și acoperă salariile ar urma să treacă pe la cejeuri sau alte instituții mai locale. Modelul va fi cel aplicat deja cu școlile: mai întâi trec cu buget la pachet, apoi banii vor fi mai puțini. Că așa s-au trezit primarii că Ministerul zis al Educației asigură doar salariile dar cheltuielile materiale (consumabile, material didactic, zugrăveli, reparații) trebuie acoperite din impozitele pe bordei plătite de amărâtul de pensionar… Că mai nou Fiscul are tupeul să pună primarii să încaseze impozite cu destinație centrală e deja sinteză între indolența aparatului central și poziția ghiocel în care e dorită administrația publică. Ba – culmea indolenței – li se mai și explică primarilor că muncind în locul finanțiștilor fac și un serviciu populației, care va fi apreciat, de parcă finanțiștii au devenit mai nou specialiști în dat sfaturi electorale…
Astfel de idei crețe nu pot păcăli. Sau nu pe toată lumea. Și iată cum vede un om așezat, trecut prin viață, cu o experiență de catedră dar și politică (a fost parlamentar imediat după Revoluție) două intervenții de adevărată reformă, în două domenii importante: administrație publică locală și învățământ.
Generic cuplate sub titlul ”Ce atâta vorbă lungă”, cele două sugestii ale venerabilului Mihai Mancaș sunt:
<<Iată două propuneri pentru asanarea bugetului comunal, judeţean şi naţional:
1. În locul armatei de funcţionari, să se revină la practica perceptorilor, pe câte 2-3 comune, care încasează taxele şi impozitele contra unui comision din sumele încasate. Ca în „Moromeţii” şi ca în Neamţ, înainte de război.
2. La Inspectoratul Şcolar Judeţean să rămână cinci posturi salariate, ca în anii „de aur”: revizor general, subrevizor, contabil, secretară şi femeie de serviciu. Aşa conduceau şcolile din Neamţ Leon Mrejeru sau Constantin Luchian, foşti revizori şcolari judeţeni. şi, dacă verificaţi arhivele, veţi constata că şi inspecţiile şi şcolile mergeau strună, în condiţiile de atunci, fără automobile, internet etc., deşi judeţul se întindea până spre Borsec, dincolo de Broşteni şi de Buhuşi. Inspectorii de azi să trecă la catedrele rezervate. Inspecţia din licee să revină universităţilor, iar cei mai calificaţi dascăli să aibă statut de „metodişti” nesalariaţi, răsplătiţi, când este nevoie de ei, prin diurnă.>>.
Domnule profesor, îmi plac propunerile dumneavoastră. Asta ar fi vestea bună. Vestea proastă e că n-or să se aplice în veci. Vă spun și de ce, tot așa, pe puncte:
1.Fiscul și Ministerul n-or avea nimic împotriva preceptorilor la sate. 2-3 sau chiar 10. Dar nu vor accepta șmecherii ăia de la București să rămână, drept comision, ceva din sacii cu haraci care pleacă spre Capitală. Nu, ei ar dori ca specialiștii lor din ministere și din instituții (unde știm bine cum se intră) să rămână să joace solitaire prin birouri, pe uliță, prin glod după dări să meargă oamenii din primării plătiți din bugete locale.
2.Chiar vreți să vă pună pe toacă armata de funcționari din Învățământ? Păi știți dumneavoastră cât s-au chinuit unii (subliniez UNII) să ajungă pe posturi? Ce sfori au tras, cum și-au mușcat limba și s-au ploconit? Cum au spus sărutmâna unor politicieni? Și acum, când s-au ajuns, când le mai bate și lor la ușă un primar, sau un director de școală, brusc, vreți dumneavoastră să nu mai fie importanți în fața acestor personaje și să se întoarcă să-și stoarcă creierii cu loazele din bănci?
Hmm…

Daniel VINCA

< Articolul anterior
Plumbul zilei
Urmatorul articol >
ECO – ZOO ?

1 Comentariu la acest articol. Alatura-te conversatiei.

  1. Dascal 05/11/2013 la 13:12 -

    Tot respectul, domnule profesor, pentru verticalitatea si atitudinea dumneavoastra. Multumim si ziarului Ceahlaul ca gazduieste astfel de opinii ale unui om care chiar are ceva de spus.