Daruri pentru patru fetițe care trăiesc într-o sărăcie lucie

23/12/2016

*Casa bătrânească în care locuiau cei șase membri ai familiei s-a dărâmat peste ei * Înger păzitor le este o mătușă oarbă, care i-a luat pe toți acasă la ea

 Patru fetițe cu vârste cuprinse între 4 și 10 ani, împreună cu părinții lor, s-au refugiat la o mătușă oarbă, după ce cocioaba în care-și duceau traiul, de azi pe mâine, s-a năruit sub privirile lor îngrozite. Deocamdată, au uitat de frigul și umezeala din casa bătrânească, însă nu se știe ce le mai aduce viitorul. Înger păzitor pentru cele 6 suflete chinuite, Ioana Patrulea, din satul Târzia, comuna Brusturi, a primit familia Strujan într-o anexă a casei sale, cu două cămăruțe și o sobă din teracotă. „Dacă or fi buni, liniștiți și or ține la mine, și eu îi țin. Fetele sunt respectuoase, n-am ce zice. Nepotul mă ajută, femeia lui la fel, că eu nu mai văd decât tare puțin, îmi pusesem cristalin la un ochi dar am fost bătută de cineva și mi-a sărit. Nu mai văd decât umbre. Eu am nevoie de ei, ei au nevoie de mine. De asta i-am adus la mine“, ne-a spus bătrâna când am ajuns la poarta ei, în urmă cu două zile, cu o mașină plină de donații în produse din carne, fructe, legume, haine, rechizite, jucării și aparatură electrocasnică din partea colectivului ziarului Ceahlăul și a altor persoane fizice și juridice care au dorit să facă donații alături de noi. Pe această cale, le mulțumim din suflet celor care au contribuit cu bunuri în această acțiune caritabilă: Denisa Lupei din Războieni, Andrei Socea din Dumbrava Roșie, Ionuț Marius Stan din Piatra Neamț, Andrei Podaru din Piatra Neamț și I.I. Mihălcuț Dorina din Tupilați.

Copilele mai mari, de 8 și 10 ani, au numai „foarte bine“ la școală

Cele patru fetițe la care au ajuns darurile sunt Raluca (10 ani), Nicoleta (8 ani), Ionela (6 ani) și Ana-Maria (4 ani). După ce au deschis cutiile în care Moș Crăciun a pus plușuri, cărți, rechizite, fructe și dulciuri, copilele mai mari, care sunt în clasa a III-a și, respectiv, clasa I, ne-au arătat carnetele cu note, la îndemnul părinților. Au numai de „Foarte bine“ la școală și sunt tare mândre. Tatăl lor, Radu, le-a spus că numai învățând vor avea un viitor bun și vor scăpa de sărăcie. Din păcate, bărbatul s-a zbătut ca peștele pe uscat pentru a-i oferi familiei un cămin. Boala de care suferă l-a purtat numai prin spitale. Și-a păstrat familia unită în casa moștenită de la părinți, chiar dacă acolo nu se mai putea locui în ultimii ani în condiții pe care noi le numim umane. Dar neavând unde se duce, familia Strujan s-a chinuit cum a putut să facă din cocioaba aproape dărâmată un cămin pentru cele patru fetițe pe care le îngrijește cu sfințenie. Casa din lemn și chirpici, veche de peste 100 de ani, nu a mai rezistat intemperiilor și, în urmă cu o lună și jumătate, acoperișul șubrezit s-a năruit pe partea din spate. Îngerul păzitor al familiei s-a dovedit a fi o mătușă a bărbatului, o bătrână care abia mai zărește umbre. Femeia, singură fiind, i-a luat sub „aripile sale protectoare“. Le-a oferit un cămin și nu așteaptă decât să fie respectată și ajutată.

Primarul Daniel Lozonschi: „Ați adus bucurie acestei familii extrem de sărace“

Daniel Lozonschi, primarul comunei Brusturi, ne-a primit cu mare bucurie în ziua în care am mers cu daruri la familia Strujan.

„Este lăudabil gestul dumneavoastră și al celor care v-au fost alături în această campanie. Ați venit unde trebuia. Această familie se află la limita de jos a subzistenței, fiind cel mai grav caz social pe care-l avem în evidențe. Ajutăm și noi, conform legii, și monitorizăm creșterea copiilor pentru a ne asigura că sunt bine îngrijiți“, ne-a declarat primarul Lozonschi.

La familia Strujan am mers însoțiți de doamna Lenuța, asistentul social care cunoaște foarte bine situația copilelor și care ne-a asigurat că acestea sunt bine îngrijite și nu lipsesc de la școală ori grădiniță. Și chiar ne-am convins de cele spuse.

Părinții visează la o căsuță pentru cele patru fetițe

Sigur că am mers să vedem și casa bătrânească, dărăpănată, aflată la aproape un kilometru distanță de locuința mătușii, iar ceea ce am văzut acolo ne-a îngrozit: pereți căzuți, acoperiș spart, o prispă din lemn putrezit, ceva ce nu credem că poate fi renovat. Și oricum familia Strujan nu are acte pe această casă, fiind o proprietate care ar trebui împărțită între toți cei patru frați moștenitori. Dacă s-ar găsi oameni cu dare de mână și suflet mare, o căsuță cât de mică, ridicată de la zero, ar fi o minune înfăptuită pentru acești copii nevinovați și părinții lor pentru care fiecare zi este o provocare pentru că niciunul nu știe unde este „acasă“.

Geanina NICORESCU

Lasa un comentariu