Criza vârstei de 40 de ani

06/12/2017

Doctor MIRON ITZHAK Psiholog principal clinician cu drept de supervizare

Florin (nume fictiv) a ajuns la 41 de ani și în perioada asta a reușit să termine câteva facultăți, s-a angajat și a terminat ca sociolog. A avut doi copii reușiți, sa ocupat de ei într-o măsură foarte mare, ca un tată adevărat. Are două fete care au făcut sport de performanță, iar Florin mergea cu ele la toate competițiile. S-a purtat ca un nou burghez veritabil: a schimbat locuința și a reușit în 17 ani și jumătate să construiască o casă cu două etaje și cu camere confortabile. Mai ales, se bucură de o încăpere separată care îl ajuta să lucreze ca în propriul lui birou. Și totuși, cu toate realizările sale, ceva nu l-a mulțumit. Într-o zi, într-o o excursie făcută în țara natală, a părinților, s-a îndrăgostit de această țară, de oamenii și obiceiurile lor și s-a hotărât să petreacă mai mult timp acolo. Nu a știut ce îl determină pe el, la 41 de ani, să-și caute o altă aventură și o altă viață decât cele pe care le avusese până a ajunge în acea țară. Un alt exemplu. Alina, 39 de ani, căsătorită de 16 ani și cu un băiat de 15 ani, care învață la liceu. Soțul Alinei, de câțiva ani buni, lucrează în străinătate și vine o dată la câteva luni acasă, stă câteva săptămâni și pleacă înapoi la lucru. Din când în când, Alina pleacă și ea să lucreze cu soțul pentru o lunădouă și se întoarce în România. În timpul verii, pleacă cu băiatul într-o vacanță mai prelungită. Ultima dată când s-a despărțit de soțul ei, a avut un atac de panică destul de puternic, ca după asta să aibă gânduri obsesive legate de moarte și întrebări de ce este marcată de aceeași obsesie. Amândoi erau pacienții mei și amândoi sufereau de criza vârstei de 40 de ani. Nici unul dintre ei nu știa ce se întâmplă cu ei, mai ales Florin. El a justificat schimbarea – prin aceea că se simte mult mai bine în cealaltă țară și este nedumerit de ce trebuie intervenit și căutat nodul în papură. Criza vârstei de 40 de ani, din punctul meu de vedere, este total diferită de ceea ce se cunoaște a fi criza vârstei de mijloc (sunt psihologi care nu fac diferențierea între aceste două concepte și le îmbină). Media “crizei de mijlocul vieții” este pe la 56,5 ani, pe când media crizei de 40 de ani este exact la 40 de ani. Criza de mijlocul vieții este legată mai mult de un eveniment traumatizant, cum ar fi moartea cuiva apropiat sau o boală, care îl fac pe acest om să simtă că nu mai este nemuritor și că, mai devreme sau mai târziu, o să moară și el. Conștientizarea acestui fenomen îl aduce, în primă fază, la o altfel de gândire apoi, la o schimbare a stilului de viață. Criza vârstei de 40 de ani se leagă tot de un eveniment exterior, dar nu trebuie să fie neapărat unul traumatizant. Sunt mai mulți factori care duc la o saturație din punct de vedere mental- la serviciu sau acasă, în familie. Omul percepe că timpul trece și el, dacă nu se va grăbi, „o să piardă trenul”. Atunci, hotărăște să facă o schimbare rapidă ori în carieră ori în relațiile cu partenera lui. Unii dintre psihologi leagă aceeași criză de sentimentul de îmbătrânire, care este valabil și la femei și la bărbați (faza se manifestă la femei înainte de menopauză: schimbări hormonale, bufeuri, transpirații, înroșire etc). Multe dintre persoane au terminat facultatea, s-au angajat, s-au căsătorit, copiii ajung la o vârstă la care simt că nu mai este necesar să fie supravegheați, și atunci le vine ideea că ‚dacă până acum am fost sclavul societății, al familiei, a locului de muncă și nu mi-am dăruit mie prea mult, „acum e timpul!”. Trec prin aceleași încercări și stări și ei simt că se pot întoarce îm timp, să mai fie tineri! De aici, manifestă un sentiment de revoltă față de societate și de faptele care îi ținea în loc (sau, cel puțin, așa credeau ei), au frustrări că n-au realizat prea mult până acum și caută să împlinească un vis sau o misiune nedefinitivată, și asta, doar pentru satisfacerea Eu-lui. Alții, însă, folosesc același traseu, dar o fac mai încet. Ei împing visul pe o perioadă mai lungă și încearcă să continue viața lor trecută la care adaugă viața din prezent. În acest caz, ei se așteaptă ca Dumnezeu sau vreun eveniment să le arate drumul. Criza poate fi pozitivă sau negativă. În linia negativă găsim oameni care manifestă o pasivitate, o deprimare, o tendință de izolare, folosesc droguri sau alcool care provoacă dependență. Manifestă, de asemenea, gândire obsesiv-compulsivă care îi îndepărtează de problema lor adevărată, de sursa crizei. În acest caz, ei împing teama de bătrânețe spre un comportament neadecvat și negativist. Criza vârstei de 40 de ani durează între câteva luni și până la 10 ani. Media e de doi ani și jumătate. Un sfert dintre personele din întreaga lume suferă de această criză, care se manifestă prin probleme de identitate sexuală, schimbări frecvente de serviciu, căutări de femei sau bărbați care le să umple golul. O parte din bărbați fac asta prin căutarea de femei mult mai tinere decât ei, au convingerea sau măcar speranța că se depărtează de bătrânețe și ajung să-și demonstreze că sunt tineri și nemuritori. Criza de 40 de ani are și legături culturale, pentru că ea se manifestă mai ales în țările dezvoltate și mai puțin poate fi văzută în țările nedezvoltate. Când un om se întreabă pe el însuși despre câteva teme fundamentale de viață, înseamnă că a intrat în criza de 40 de ani: unde sunt acum, unde vreau să fiu și cât de depărtate sunt acestea una de cealaltă? Cercetările psihologice ne arată că sunt diferențe între bărbați și femei în această criză de 40 de ani. Bărbații o resimt mult mai puternic și manifestă probleme mai grave. Explicația este că bărbații nu prea manifestă în decurusul anilor probleme de afect și de sentimente, și acestea, odată apărute, îi iau acum prin surprindere. Deodată constată că îmbătrânesc și intră într-o stare de depresie puternică. Femeia, prin nașteri și prin rolul vieții ei, se adaptează un pic mai ușor. Bărbatul suferă mai des de probleme de carieră, el simte că pe umerii lui este o mai mare responsabilitate și din momentul în care nu poate face față, intră într-o stare de deprimare și devine negativist. Ce putem face ca să estompăm criza vârstei de 40 de ani? Trebuie adus la cunoștință că problema cu care ei se confruntă are aceleași rădăcini și se leagă de aceleași cauze. Din momentul când se constată că manifestările negative – gen încercarea a de fugi de bătrânețe – este mult mai ușor să accepte realitatea și să încerce să găsească soluții reale, pertinente. Auto-introspecția, atât la femei cât și la bărbați, poate să îi facă să se confrunte cu întrebări despre viața și destin în general, despre tinerețe, bătrânețe și nemurire și să încerce, într-adevăr, să găsească soluții mai bune pentru el și pentru cei din jur. Aștept sugestiile și întrebările dumneavoastră.

Doctor MIRON ITZHAK Psiholog principal clinician cu drept de supervizare Director Institut Miron- Cabinet de pshihologie Piatra Neamț, str. Mihai Eminescu, nr. 3, bl. D4 sc. B ap. 37 parter Tel 0233/236146; 0233/234426; 0724/225214 e-mail: miron@ambra.ro site: www.psiholog-dr-miron-itzhak.ro

Lasa un comentariu