COPIII, ÎN UMBRA PĂRINŢILOR ALCOOLICI (I)

11/10/2017

O colegă mi-a pus o întrebare dacă am scris vreodată despre copiii care cresc sub influența alcoolului în familii, și cum se reflectă acest lucru în personalitatea și comportamentul lor. Am hotărât să îmi asum responsabilitatea și să scriu despre acest subiect atât de interesant și important pentru mulți dintre noi. Consumul de alcool este foarte frecvent în România și adesea privit ca ceva pozitiv. Și aici, ca spre exemplu în Franța sau Italia, la fiecare masă este obișnuit un pahar sau două, mai mult, este recomandat când ai un musafir să îl servești cu o băutură alcoolică. În aproape toate zonele țării mulți locuitori cultivă via pentru producerea a aproximativ 300-400 litri de vin pentru consum propriu, în medie. Când comunicarea cea mai utilă se face ” la un pahar „, întrun cadru care include consumul de alcool ( sunt persoane care de felul lor sunt tăcute, nu pot începe o discuție și nu se exteriorizează decât după ce beau 1-2 pahare) , când afacerile și negocierile în afaceri se produc într-o astfel de conjunctură , este clar că acest fenomen este răspândit și înrădăcinat în aproape toate casele în România. Fenomenul consumului de alcool duce la definirea a două tipuri de oameni. Un tip reprezentat de persoana care este foarte exteriorizată,agresivă de felul ei în timp real și care sub influența băuturii devine domoală, liniștită, calmă, relaxată ( până se termină influența alcoolului și necesită o adăugare pentru a rămâne în aceeași direcție). Cel de al doilea tip este reprezentat de persoane mai introvertite, timide, rușinoase, cu probleme de comunicare, cu stimă de sine mai scăzută, care prin intermediul băuturii alcoolice se deschid, devin mai comunicative, îndrăznețe, vesele dar și mai agresive. În acest caz băutura duce la reprimarea efectelor morale -sociale și deschiderea spre latura instinctuală, necontrolată și riscantă pentru el însuși, pentru societatea și mai ales pentru familia lui. În acest articol voi încerca să pun accent pe persoanele care dau drumul frânelor morale și să evidențiez consecințele asupra copiilor care trăiesc alături de astfel de persoane, copii a căror dezvoltare și formare este profund afectată de această influență. Copiii sunt ca un burete, ei absorb tot ce văd și ce simt, își formează personalitatea prin aceeași dezvoltare de la naștere până ajung la maturitate. Copilul vine în lume cu un ADN al lui, care este format din ADN -ul părinților. Prin atașamentul părintesc, sub influența acestora, se formează și copilul. Aceasta înseamnă că părinții, în afară de contribuția lor de a-i oferi un spațiu comod și protejat, trebuie să îi ofere alimentație fizică, spirituală și psihologică. Alimentația trebuie să fie de calitate bună și trebuie de foarte multe ori să ne pliem pe cerințele copilului nostru. Putem influența aceste cerințe doar în măsura în care copilul însuși le influențează. Spre exemplu, sunt bebeluși care în timpul nopții se trezesc la fiecare jumătate de oră și cer alăptare. Este posibil să fie învățați să ceară mai puțin în timpul nopții, dar în cele din urmă tot de el depinde, deoarece dacă prin plâns și prin mișcările lui exprimă foamea și nemulțumirea pentru o astfel de pauză trebuie să îi fie satisfăcute cerințele. Același lucru se poate spune pe toate celelalte funcții de creștere a copilului, incluzând igiena lui. Dar cel mai important pe lângă această hrană și protejare, poate în aceeași măsură de importanță este vorba de atașamentul afectiv: privirea părinților în ochii copilului , același zâmbet părintesc oferit, aceeași strângere ( folosind simțul tactil în mod cât mai puternic) , aceeași constanță pe care o simte copilul după un timp, că el nu trebuie prea mult să se străduiască și să obțină ceea ce are nevoie. Și atunci copilul crește în siguranță, simte că este sigur pe el și pe cei pe care se bazează pentru dezvoltarea lui. Ce poate face o persoană când influența alcoolului o aduce la stări afective controversate, de la stări deprimate până la stări euforice, când stările sale emoționale și partea motrică nu sunt stabile din cauza consumului de alcool și când apare riscul să nu poată fi de ajutor pentru acel copil lăsat în grija sa? În acest caz riscul să se întâmple un accident este foarte mare și faptul că acel copil simte că adultul nu îl poate îngriji, îl va face să piardă din siguranța lui ( mai târziu voi explica mecanismele de apărare folosite de copil când își pierde siguranța). Un alt risc sunt certurile între părinți legate de consumul de alcool și care influențează în mod sigur același bebeluș / copil. Una din greșelile frecvente este fapta că soția, sătulă fiind de obiceiul soțului de a consuma alcool , în loc să îl primească afișând o atitudine conciliantă, încearcă să îl corecteze când el este încă în stare de ebrietate, își exacerbează nemulțumirea, îl critică și se comportă cu el indiferent. Atunci, cum am zis înainte, când instinctele nu au nici o frână crește paranoia, bărbatul aruncă tot felul de bănuieli asupra femeii care sub impulsul furiei aruncă și ea cuvinte neadecvate care stârnesc și excită pe bărbat să fie mai agresiv, opresiv și de aici până la o agresivitate fizică plină de violență drumul este foarte scurt. Sentimentul trăit de un copil prins într-o astfel de situație va fi unul de neputință, mulți dintre ei se ascund, alții ies în apărarea persoanei ” slabe „, în majoritatea cazurilor aceasta fiind ca care îi îngrijește, în cercetările psihologice aceasta fiind mama. Această situație dă unor copii sentimentul de omnipotență, când acesta crede că este puternic și poate interveni, dar nu știe cât este de puternic ( și aceasta va determina permanent ca stima de sine să oscileze între poli diferiți) . Riscul când copilul intervine este acela de a fi și el lovit, agresat. Alți copii încep să plângă și să țipe de frică. Vârsta copilului influențează și indică mecanismul de apărare ce va fi folosit. Unii își vor reprima tot ceea ce au văzut și vor închide totul în sufletul lor, fără a încerca o refulare a acestor momente și trăiri. Alții vor încerca să proiecteze, cu alte cuvinte aceeași agresivitate vor încerca să o manifeste asupra altor copii sau să se exteriorizeze prin lovirea unei jucării sau a unui animal mai slab decât ei. Aceleași mecanisme de apărare folosite de copii merg pe două direcții diferite. Unii copiii vor încerca să își pună o mască, să arate că nimic nu îi tentează, că nu sunt influențați și că ei continuă să își dezvolte viața în mod obișnuit. Dar situația în sine aduce atingere identității oricărui copil. Aceeași teamă, aceeași nesiguranță dobândită în interior, aceeași spaimă trăită în așteptarea momentului apariției persoanei consumatoare de alcool, incertitudinea ce guvernează fiecare zi când nu se știe dacă va fi una frumoasă ori una de coșmar, mai ales nopți de coșmar când copiii nu știu dacă vor fi loviți, dați afară, agresați verbal sau sexual. (continuare în ziarul de sâmbătă, 14 octombrie) Cu respect, DR.MIRON ITZHAK Psiholog clinician principal cu drept de supervizare Director Institut Miron-Cabinet de psihologie Piatra-Neamt, Mihai Eminescu, nr.3, bl. D4, sc.B, ap.37, parter Tel.: 0233/236146 0724/225214, 0747/627971 E-mail: miron@ambra.ro

Lasa un comentariu