Comportamentul pasiv-agresiv

22/12/2016

*De Dr. Miron Itzhak, psiholog clinician principal cu drept de supervizare

În fiecare an, mă întâlnesc cu vreo 4-5 cazuri care corespund comportamentului pasiv-agresiv (acum 15 ani, dicționarul de terminologie psihiatrică/psihologică DSM-3 denumea acest comportament ca tulburare comportamentală, dar din lipsa părții empirice, nu mai este considerat o tulburare).

Acest comportament se regăsește la copii, adolescenți și adulți, în viața personală și profesională. Când un copil/adult nu poate și nu vrea să accepte ideea altor persoane, mai ales dacă persoana este autoritară, el se face că accepta în aparență, dar tinde în modul inconștient să își creeze probleme. Să vă dau câteva exemple. Cu câțiva ani în urmă, într-o firmă din județul Neamț, un angajat din departamentul tehnic exprima o nervozitate neînțeleasă, stări de anxietate. Șeful lui a declarat că în ultimele luni angajatul se comporta ciudat: intenționat sau nu, un obiect din grija acestuia se strica. Astfel, directorul l-a trimis la mine și la un oftalmolog pentru a vedea care este cauza. Când a ajuns respectivul angajat la mine mi-a mărturisit că este exploatat, că este chemat la ore neobișnuite la muncă, este obosit și nervos, nu este tratat respectuos de șeful lui direct. În acest caz, după mai multe verificări și teste psihologice, am constat un comportament pasiv-agresiv. El nu răspunde, dar pe la spate se răzbună și distruge.

Un copil de 5 ani arata ca un îngeraș mic alături de mama lui. Mama era îngrijorată că în urmă cu 3 luni s-a întâmplat ceva neașteptat cu copilul ei, care n-a mai avut probleme de control urinar de la vârsta de 2 ani. Acum, când venea acasă de la grădiniță, făcea pe el. Dar cel mai mult o îngrijora faptul că făcea nevoile mari pe el (în termini psihologici aceasta tulburare se numește ecofereziz și enoreziz). Dar mama nu a simțit că acest comportament a început la câteva zile după nașterea celui de-al doilea copil. Din relațiile dintre mamă și copil, am observat cum mama este într-un fel iubitoare, dar și foarte autoritară și nu prea îi permite să-și exprime intențiile și părerile lui. Copilul părea ascultător. Vorbea dulce cu mama lui, accepta tot ce îi spunea, dar pe la spate avea o ciudă imensă că este neglijat și că majoritatea timpului îi este acordat frățiorului mai mic. Acest comportament de a face pe el, care pare să fie un comportament pasiv, pentru copil, în subconștient, este o reflexie la ceea ce gândea el despre părinți.

Acest comportament se întâlnește la persoane cărora le este foarte greu să accepte autoritatea, rigide, persoane cu probleme de decizii, persoane care are o încredere de sine scăzută, care tind să schimbe lumea reala în lumea virtuală. În lumea reală, ei se comportă frumos, dar pasiv și trecător, iar în lumea imaginativă își exprimă agresivitatea lor. Copii cu comportament pasiv agresiv, dacă nu sunt tratați la timp, creează adulți cu același comportament și, din păcate, și cupluri în care unul are acest comportament (masochist) sau un comportament dur și agresiv (comportament sadist).

Acest termen a fost folosit prima data de un psiholog american în timpul celui de al doilea Război Mondial, când a văzut soldați care întâmpinau probleme în a accepta autoritatea și ordine.

Persoanele cu un astfel de comportament se definesc prin mai multe caracteristici:

  1. Nu își exprimă sentimentele în mod direct
  2. Nu este asertivă
  3. Fuge de responsabilitate și tinde să amâne cât mai mult rezolvarea lucrurilor
  4. Folosește cuvântul „am uitat“
  5. Persoane care tind să întârzie într-o formă foarte declarativă
  6. Persoane cărora le este greu să se decidă și să hotărască
  7. Persoane care au probleme cu autoritatea, competiția și teama de dependență, dar și de intimitate
  8. Persoane care folosesc minciuna în mod regulat
  9. Nu acceptă sfaturi și recomandări
  10. Se caracterizează prin rigiditate și sarcasm.

Comportamentul pasiv-agresiv este mai accentuat în viața de cuplu decât în domeniul profesional. Multe divorțuri încep de la comportamentul pasiv-agresiv. Când unul din parteneri nu își poate exprima adevăratele sentimente și recurge la un comportament pasiv-agresiv, mai devreme sau mai târziu va exploda relația. Cercetările ne arată că 27% din cupluri dezvoltă acest comportament. La serviciu, se vorbește de 10-15% legate de problemele comportamentului pasiv-agresiv.

Pentru a rezolva această problema, persoana trebuie să învețe să își exprime sentimentele adevărate. Este foarte periculos dacă nu ajungem la timp să descoperim acest mecanism distructiv. De exemplu, în anii ‘70 în America, s-a descoperit un caz unde o soție a dezvoltat un astfel de comportament față de soțul ei care era foarte autoritar și agresiv față de ea. Astfel că ea îi punea în fiecare pahar de vin o cantitate mică de otravă. Așa că avertizez toți „bărbații“ și „șefii“ care folosesc duritatea să fie atenți cu persoanele pe care le controlează. Acestea cu siguranță vor încerca să se răzbune.

Cu respect,
Dr. Miron Itzhak
Psiholog clinician principal cu drept de supervizare
Director Institut Miron
Cabinet de Psihologie

Str. Mihai Eminescu, Nr.3, Bl.D4, Sc.B, Ap.37, Piatra Neamț
Tel.0233-236146;0724-2252147, 0747627971;

E-mail: miron@ambra.ro Site: www.psiholog-dr-miron-itzhak.r o